România a devenit în 2015 a treia ţară din lume, după Iran şi Portugalia, care celebrează Ziua Mondială a Artei şi Meşteşugurilor (World Handicrafts Day), marcată de către UNESCO pe data de 10 Iunie, data de înfiinţare a Consiliului Mondial al Meşteşugarilor (World Crafts Council).
La nivel internațional, printre primele eforturi pentru dezvoltarea meşteşugurilor s-au înregistrat și cele din 1964, când Aileen Vanderbilt Webb a fondat Consiliul Mondial al Artizanatului (WCC), organizaţie nonprofit recunoscută şi de UNESCO. Obiectivul principal al acestuia a fost de a încuraja contactele dintre meștesugari din diferite țări cu scopul de a face schimb de idei și tehnici și de a păstra și transmite generațiilor viitoare artele populare având în vedere tendinţa globală de uitare sau chiar dispariție a unor ocupaţii tradiţionale.
Unul dintre rezultatele Consiliului Mondial al Artizanatului a fost adoptarea Cartei Meşteşugurilor și semnarea acesteia de către multe entități din întreaga Europă . Carta a avut rolul de recunoaștere a celor trei valori ale meşteşugurilor (economică, socială şi culturală) şi de expunere a unor propuneri pentru sprijinirea acestora (promovare şi comunicare, internaţionalizare şi comercializare, cercetare şi inovare, formare, educaţie, turism, muzee). Totodată, în 2010, la iniţiativa Iranului, 10 iunie a fost desemnată ziua mondială a meşteşugurilor de către Consiliul Mondial al Artizanatului.
România este țara în care meșteșugurile sunt la ele acasă, unde tradiția spune că fiecare copil ar trebui să știe să coasă, să țeasă, să tricoteze, să picteze și multe alte astfel de îndeletniciri.
Unii dintre noi am avut șansa să ne naștem în familii unde aceste obiceiuri sunt mod de viață, să știm să deosebim o cusătură de alta, să știm cum arată o mașină de cusut, sau să putem spune ce este o daltă. Alții au avut curiozitatea să le descopere pe parcursul vieții.
Așa cum românul s-a născut poet la fel putem spune că românul s-a născut meșter. În copilăria frumoasă a fiecăruia dintre noi am avut parte de o bunică ce țesea, torcea, cosea sau tricota, în serile lungi de iarnă se lucrau metri de șnur de lasetă, pictura era îndeletnicire comună întregii familii.
În România avem o mulțime de meșteșuguri și ne mândrim cu ele, avem o mulțime de meșteri talentați recunoscuți la nivel mondial.
La data articolului, in România nu există încă o lege care să definească activitatea propriu-zisă, de meșteșugărit/artizanat, sau noțiuni de tipul: meșter, artizan etc.
V-am obișnuit doar cu scrieri pozitive și frumoase, dar legat de acest subiect atât de drag mie, pe care îl respir și il trăiesc zilnic și cu care mă mândresc cât pot de mult, am un mare of, un mare regret, acela că România încă nu are o lege a meșteșugarilor, România țara cu atât de mulți meșteri recunoscuți în toată lumea, nu are o lege care să îi protejeze, care să îi recunoască, care să le atribuie acestor talente inegalabile acel statut de meșteșugar.
Încă mai sper în adâncul sufletului meu și cu optimismul ce mă caracterizează că mai prind acele vremuri în care să aud că Legea Mestesugarului a fost promulgată și începe aplicarea ei.
Dragă Românie, ai valori de nebănuit, ar fi foarte bine să le și protejezi într-un fel.
Am avut bucuria și onoarea că în decursul activității mele să cunosc o mulțime de meșteri din toate domeniile cred: iconografie, țesut, cusut, pictură pe lemn, costume populare, olărit, modelaj în lut, sculptură, pielarit, cojocarit, dantelă, prelucrarea sticlei, a fierului, argintarie.
Când îi întâlniți data viitoare priviți ochii lor și mâinile lor și gândiți-vă că în acele palme stă puterea pământului nostru și poate intreagă cunoaștere universală, că atunci când olarul frământă lutul frământă o parte de țară, atunci când tesatorul țese pânză în război el scrie o istorie nevăzută, când iconarul pictează sfinții le atribuie valori țărănești neprețuite, iar când sticlarul modelează sticla la temperaturi uluitoare apa rece de izvor va poposi în acel vas.
Când îi vedeți stând la stand într-un târg, poate nu chiar la loc de cinste cum se cuvine, ci într-un colț retras cu capul în jos, spuneți-le o vorbă bună de încurajare pentru munca lor.
Vă spun din proprie experiență că această viață nu este ușoară, dar este multă pasiune, muncă, drag de lucru manual și atunci orice greutate e dusă mai ușor.
La mulți ani tuturor meșteșugarilor, artizanilor și meșterilor!
Sursa foto coperta: ErdelyiKezmivesCeh
Sursa foto: Grupul Artizanat din Brasov
