Am citit la un moment dat că oamenii își pot folosi abilitățile intelectuale dezvoltate pentru a masca abilitățile emoționale subdezvoltate. În acest fel se conving pe ei înșiși că reacționează adecvat la mediul înconjurător, fără să realizeze că există o stagnare în creșterea lor emoțională.
Intelectualizarea este un mecanism de apărare pe care mintea noastră îl folosește pentru a ne ajuta să facem față unor situații greu de gestionat. Astfel, reușim să ne detașăm de factori care ne-ar putea crea un disconfort emoțional, apelând în mod excesiv la logică și rațiune. Există o diferență destul de importantă între „a ști” și „a simți„. Să conștientizăm care este funcția unui anumit comportament și de unde vine acesta este un prim pas și ne ajută să procesăm acel comportament într-un mod mai constructiv. Însă această conștientizare nu elimină toate acele trăiri interioare care vin la pachet. Ele rămân și ne macină pe dedesubt în timp ce noi continuăm să oferim explicații logice pentru ceea ce ni se întâmplă. Știm să spunem „De ce…„, însă nu știm să spunem „Cum se simte…” pentru că de multe ori să te oprești din gândit și să te apuci de simțit poate veni cu destul de multă durere.
E greu să stai cu durerea după ce ai trăit o viață încercând să fugi de ea.
La începutul formării mele auzeam frecvent „Vorbești din cap” și „Vorbești din emoție”. Nu înțelegeam, ba chiar activa multă furie în mine. „Vorbesc pur și simplu, de unde știi tu, vorbesc și gata, ce cap și emoție…” spuneam uneori în mintea mea pentru că nici măcar nu aveam curajul să mă apăr cu voce tare. Și acum vorbesc din cap, însă acum știu ce înseamnă și să vorbești din emoție. Nu e ușor, dar se simte până în camerele sufletului, în tot corpul și e foarte real, cu adevărat din și despre mine.
Să poți vorbi din emoție presupune contact și conștiență, muncă terapeutică. Pentru a răspunde cu „Simt că… / Mă simt…” în loc de „Știu că… / Cred că… / Am făcut… / Celalalt a…” necesită mult exercițiu și de multe ori un travaliu lung de muncă cu noi înșine, în care învățăm despre noi și învățăm cum să intrăm în contact cu corpul nostru astfel încât să ne dăm voie să simțim.
La începutul drumului meu terapeutic răspundeam adesea cu „Nu stiu” sau „Sunt ok” la întrebarea „Ce simți acum?”, o întrebare care poate fi foarte dificilă pentru unii dintre noi în anumite momente din viață. Ușor, într-un spațiu de siguranță, am învățat că e în regulă să simt și e în regulă și să vorbesc despre asta. Am învățat să îmi conștientizez trăirile și să le dau voie să se manifeste, să le recunosc și să le dau spațiu. Nu mereu și nu cu ușurință, însă e un proces continuu și îmi dau voie să învăț.
#Iubim_Braşovul vă aduce o nouă rubrică de informații utile. #Aripi_de_psiholog – rubrică informativă realizată de Cristina-Adriana Prundaru – psiholog și realizator Grupul Iubim Brașovul.
#Iubim_Brașovul #Business_Living_Grupul_Iubim_Brașovul #Aripi_de_psiholog #PsihologCristinaAdrianaPrundaru
