Afirmăm acest lucru deoarece pentru crearea personajelor digitale ultrarealiste „Meta uman” și ne referim la cauzele acestui efect perceput de realism pentru a înțelege dacă acest chip produs reprezintă o adevărată noutate chiar și din punct de vedere academic. Un astfel de realism este în primul rând definit ca rezultat al semi-cognitive procese care declanșează obiceiuri interpretative legate în mod specific de chipuri. Aceste obiceiuri sunt apoi legate de principalele proprietăți a oricărui chip creat realist. În acest cadru teoretic, relaționăm caracteristicile acestor fețe artificiale cu astfel de obiceiuri interpretative. Pentru a realiza acest lucru, în primul rând făcând o examinare a caracteristicilor tehnologice din spatele atât a software-ului folosit, cât și a fețelor digitale pe care le produce.
Această analiză evidențiază patru puncte principale de interes: acuratețea matematică, baza de date scanată, nivelul ridicat de detalii și capacitățile transformatoare ale acestor fețe artificiale. Apoi relaționând aceste caracteristici cu aspectele culturale și cognitive implicate în recunoașterea şi acordarea de sens chipului ales, ghidul virtual. Acest lucru dezvăluie modul în care fețele metahumane diferă de cele artificiale anterioare se confruntă în termeni de indexcalitate, intersubiectivitate, informativitate și ireductibilitate. Dar dezvăluie și unele limite ale unui astfel de efect a realității în termeni de intenționalitate şi context istorico-cultural mai ales prin îmbrăcămintea specifică Brașovului medieval.
Oricât de precise ar părea caracteristicile ”metahumane”, am văzut asta deoarece orice „realism” recunoscut este întotdeauna rezultatul unei interpretări semiotice născute dintr-o experiență vizuală și cognitivă complexă.
Întrebarea este, deci, dacă acest ghid virtual este susceptibil să îndeplinească criteriile anterioare ale realității, distingându-se din punct de vedere al realismului. Deși doar empiric se poate dovedi dacă MetaHuman-ul declanșează de fapt cea mai cognitivă și perceptivă procesare, este totuși posibilă ipoteza răspunsului printr-o reflexie semiotică.
Pentru a face acest lucru, să reluăm mai întâi pe scurt principalele caracteristici care au fost observate în timpul realizării acestui ghid virtual
A. Medierea umană indirectă în procesul de creare a feței prin reprezentări care permit precizie matematică și geometrică fără precedent.
B. Baza de date extinsă a datelor scanate care permite combinații aproape nenumărate.
C. Nivelul ridicat de detalii ale fotorealismului reprezentat trăsăturile faciale.
Având în vedere acest lucru, vom examina acum impactul potențial al lui ghidului virtual al muzeului explicate fiind criteriile interpretative ale realității implicate în împământarea efectelor specifice ale realității ca fiind ca cea mai cognitivă și perceptivă procesare, este totuși posibilă ipoteza răspunsului printr-o reflexie semiotică. Pentru a face acest lucru, am reluat mai întâi principalele caracteristici care au fost observate.
Analiza noastră a arătat că, în ciuda unor minore cu excepții, fețele metaumane ar trebui să poată declanșa/acționa cele mai multe dintre obiceiurile majore legate de detectarea feței, prin identificarea și sincronicitatea limbajului într-un mod semnificativ diferit decât cel real.
Rezumând expunerea noastră, am constatat că în spatele unui astfel de realism se află următoarele:
- Nivelul ridicat de detalii ale elementelor bazei de date poate să fie înțeles ca un mijloc prin care se confruntă metahumane-le sunt înzestrate cu densitate mare de informații, acordând pentru privitor posibilitatea de ca fenomenologic să poată procesa materialitatea digitală similar cu cea a fețe fizice și să recunoască nu doar tipurile faciale dar și expresiile faciale. Acest lucru, la rândul său, îmbunătățește procesul de identificare, dar pe de altă parte deschide și posibilitatea de ambiguitate semantică şi complexitate comunicativă făcând vizualizarea unor astfel de chipuri mai puțin evidentă şi mai realist.
- Capacitățile transformatoare ale metahuman-ului oferă astfel de chipuri, aspectul fundamental al temporalității și al posibilității, crescând în continuare complexitatea recunoașterii feței in momentul furnizării informațiilor cu privire la obiectele expuse în muzeul virtual. Dar, mai important, ele reflectă imposibilitatea de a reduce fețele la un simplu element unidimensional, prin urmare, adoptând obiceiuri de a face sens expunerii verbale.
În cele din urmă, am descoperit că adevărata noutate a metahuman-ului constă în modul în care fiecare dintre aceste două puncte este interconectat și influențează reciproc. Și asta, în ciuda potențialului lor real de a susține un chip cu un efect superior realității, realismul experimentat efectiv va depinde în continuare de factori externi legați de intenționalitate și contextul cultural al muzeului real: Muzeul de Etnografie Brașov.
