Duminica a III-a din Post (a Sfintei Cruci)
Crucea, potrivit evangheliei de astăzi, este propusă nu doar ca fapt al durerii, ci și ca fapt al Învierii și al nădejdii. Nu ca o formă de condamnare, ci ca un simbol al biruinței, ca simbol al nădejdii. Nu poate exista în viața duhovnicească durerea despărțită de Cruce, și Crucea fără Înviere nu se concepe. Crucea este propusă drept „copacul cel cu umbră deasă” în pustia vieții ca să ne odihnească. Ce odihnă putem avea? Iată, în mijlocul bisericii în această săptămână va exista Crucea ca să i ne închinăm. Ne spune: „Ai păcate, ai eșecuri, ești deznădăjduit? Trăiești o plictiseală lăuntrică, o lenevie? Nu vezi nicăieri vreo nădejde? Trăiești cu frica morții? Unde se află Dumnezeu?”. Iată dovada existenței Lui. „Cât de mult mă iubește?” Mă iubește până în punctul în care se răstignește, se deșartă El însuși, nu pentru anumiți oameni în chip nedefinit, ci pentru fiecare om în mod personal, nu doar din vremea Lui, ci până la sfârșitul acestei lumi și al acestui veac. (Pr. Varnava Iankos, Biserica păcătoșilor)
„Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape viața și-o va pierde, iar cine își va pierde viața sa pentru Mine și pentru Evanghelie, acela și-o va mântui. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri. Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere”. (Marcu 8, 34-38; 9, 1)
Foto: https://twitter.com/tomcavalcante1/status/1027613706128109575
