O zi de vineri se poate transforma într-o adevărată pledoarie pentru artă în toate formele ei. Doar să ridicăm privirea și găsim acele exprimări ale artei care ne încânta privirea și ne bucură spiritul.

Vechiul burg plin de culoare și de expresivitate.

Vernisajul expoziției de stampe japoneze de la Muzeul de Artă din Brașov, Celebrities of the Floating World from George Șerban Ukiyo-e Collection, unde clădirea muzeului a devenit brusc neîncăpătoare pentru mulțimea dormica de a lua parte la vernisaj. Stampe vechi, o formă de artă cu care Brașovul este deja familiarizat. Fiecare stampă spune o poveste, și da, recunosc că nu sunt foarte atrasă de arta japoneză poate pentru că nu o înțeleg pe deplin, sau poate pentru rigurozitatea viețîi lor, sau poate pentru că nu am avut ocazia să îmi fie puțin explicată.

De data această m-au fascinat exponatele și forma de prezentare și am înțeles că muzeele brașovene se ajută și se sprijină între ele, totul în numele artei și al culturii. Un vernisaj al unui muzeu la care au luat parte și celelalte muzee prin reprezentanții lor, ce poate fi mai frumos pentru un gând comun: arta.

Cu bucurie și cu gândul revenirii pentru a putea viziona încă odată exponatele, am pornit pe vestita Republicii, trecând de colțul Modaromului. Și cine oare din acest oraș nu și-a dat vreodată întâlnire în colț la Modarom, o glumă pe care doar brașovenii o pot înțelege.

De departe, pe Republicii, văd o măsuță de lemn cu câteva sculpturi pe ea, lângă, o altă măsuță de lemn, mai mică cu câteva obiecte de decor, dinfrunze uscate, realizate pe reziduri de materiale de construcție. Fantastic. Cum să nu mă opresc?

Artistul, Balogh Laszlo, îmi spune senin că el nu are internet, nici telefon din ăsta șmecher, și îmi întinde o foaie de hârtie cu descrierea a ceea ce lucrează.

O citesc în fugă, și aflu că el realizează sculptură totemica din rădăcina de pin. Ce este un  totem? Tot artistul îmi explică: totemul este un animal, plantă, sau un obiect considerat de unele triburi primitive ca strămoș și protector al populației respective și venerat ca atare.

Recunosc că sunt fascinată de așa oameni și mereu doresc să îi cunosc mai bine. L-am rugat să mă lase să fac câteva poze. I-am povestit ce fac eu și mi-a promis că ne vom revedea să stăm de vorbă.

Formă de artă pură și simplă. La plecare îmi pune întrebarea dacă știu unde e sufletul, îi răspund că acolo unde e spiritul, iar conexiunea e realizată. Voi reveni la el cu siguranță. Cu gândul inundat de lucrările artistului pornesc spre casă.

Locuiesc într-o zonă mai putin artistică, cu blocuri gri, înghesuite și cu străzi aglomerate. Din autobuz văd un gen de macara, albastră, peste un chioșc și cocoțată sus o față care picta.

Ei na, la mine în cartier, arta la mine în cartier, asta e prea de tot.

Cobor repede din autobuz și încerc să mă apropii, fără să deranjez artista. Întreb totuși dacă pot face poze, și cu bucurie mi se răspunde că da. Aflu că se numește Maria Zurbagiu și că a mai realizat astfel de lucrări murale.

Aștept să văd finalul. Cu siguranță voi reveni la artista Maria Zurbagiu.

Mă bucur că un bloc gri va deveni locașul artei în cartier.

O zi cu arta la pas!

Sursa foto coperta: pexels