Ești aici
Home > Artă și Tradiție > Departe de țară, lucrul manual îi aduce aminte de mama. Interviu cu Cantea Iulian

Departe de țară, lucrul manual îi aduce aminte de mama. Interviu cu Cantea Iulian

Dragostea de tradiții este în firea locuitorilor acestor meleaguri, mai mult, când viața îi poartă departe de țară, brașovenii duc cu ei o părticică de Românie, își amintesc de meleagurile lor dragi, de războiul de țesut, de cusăturile mamei și de meșteșuguri.

Am avut bucuria de a intervieva un tânăr brașovean, iubitor de țară, care a dus cu el parte din bucuria de a fi român.  A cunoaște astfel de tineri este o binecuvântare, în era “pe repede înainte” sunt astfel de oameni, care în timpul liber, au ales să contribuie în comunitățile în care trăiesc, prin promovarea tradițiilor, portului popular, a îndeletnicirilor moștenite din bătrâni, au ales să ofere cel mai prețios dar: timpul lor.

L-am rugat pe Iulian să se prezinte:

“Numele meu este Cantea Iulian, sunt născut in orașul Brașov, am 34 de ani , de 12 ani formez un cuplu cu soția mea Izabela, din care până in acest prezent au luat naștere cei doi copii. Am absolvit școala profesională Grup Școlar Energetic Brașov.

Pentru mine familia este o binefacere

Sunt un familist convins, deși in ziua de azi tot mai multe cupluri se despart, eu cred ca familia te poate ajuta in mai multe planuri. Pentru mine familia este o binefacere .

Povestea mea in lumea meșteșugurilor  începe acum 22 de ani când mama mea m-a învățat să cos la mașina de cusut manuală, de mic copil îmi plăcea să îmi cos singur hainele care le rupeam.

Când cos, îmi aduc aminte de mama mea.

Anul acesta, împreună cu mai multe persoane, am organizat o clacă, unde am realizat mărțișoare pentru păstrarea acestei tradiții, mărțișoare  dăruite comunității locale, odată cu venirea primăverii.

Din anul 2007 locuiesc în Italia , în orașul Sf. Valentin (Patronul îndrăgostiților) Terni, orașul în care am cunoscut-o pe soția mea. Aici lucrez in domeniul comerțului pentru o cooperativă de comercianți independenți. Sunt profesionist în domeniul relații cu publicul. Sunt o persoană solară , sociabilă, creativă și determinată .

Fiind departe de patria mea, mi-am dat seama cât  este de important ca noi cei plecați de ani de zile să nu uitam tradițiile si obiceiurile românești. Țin foarte mult, copii mei să învețe și să cunoască tradițiile cu care am crescut eu. De aceea, împreună cu un grup de prieteni, am decis, ca la fiecare sărbătoare să aducem aminte românilor de pretutindeni că noi suntem ROMÂNI .

Împreuna, pe cât posibil, vrem să transmitem tradițiile românești mai departe și celor care încă nu le cunosc. Tot ceea ce fac este o muncă voluntară , din propriile resurse.

Activez intr-un grup care are ca scop promovarea continuă a tradițiilor si culturii românești.

Activitatea am început să o iau mai în serios acum 2 ani când pentru prima oară în orașul Terni am organizat ziua Națională a României pe 1 decembrie 2019 unde ca participanți am avut 300 de persoane.

La acest eveniment am avut concurs de port național, dulciuri românești si expoziție de meșteșuguri. Ultima mea lucrare a fost de 1 martie la care împreună cu grupul am realizat mărțișoare unicat lucrate de mână , care au fost distribuite comunității locale.

Anul acesta mi-am propus să reiau studiile pentru a mă putea înscrie la facultate. De când am început aceste activități aspirațiile mele s-au schimbat. În următori ani vreau să investesc în  dezvoltarea mea personală, mizând pe potențialul meu și contribuind în  același timp la îmbunătățirea comunicativă a comunității. Vreau să adun cât mai mulți oameni, din toate colțurile României și să organizez un târg de produse si obiceiuri tradiționale. Iubesc să stau în mijlocul comunității și să colaborez cu ea. Întotdeauna am crezut în munca de echipă si cred cu tărie că aduce rezultate mai bune . Am o mare pasiune pentru tot ce înseamnă lucrul manual. Cusutul de mână mă relaxează și îmi aduce aminte de MAMA. Mi-ar plăcea să îmi îmbunătățesc tehnica de cusut. Activitatea socială si lucru manual îmi dezvoltă potențialul creativ.”

Rep.: Când ai prins drag de tradiție și de meșteșug? 

Sunt plecat de 14 ani din România, nu trece zi să nu mă gândesc cum ar fi să mă întorc acasă împreună cu familia mea. Distanța de casă, de tradițiile românești, am început să le simt lipsa în urmă cu 6 ani si 7 luni când a venit pe lume Isis fetița noastră, mândria că am devenit tată pentru prima oară a trezit în mine spiritul de român (acest sentiment dispăruse din mine). Dorința de a-i arăta si a o învăța tradițiile si cultura românească m-a împins să mă implic în promovarea acestor valori care ne păstrează vie identitatea noastră.

Rep.: Ce meșteșug practici? 

Meșteșugul meu este cusutul, îmi place să cos orice se poate coase, de la pantaloni rupți la cusutul pe etamină.

Rep.: De la cine ai deprins meșteșugul? 

Această pasiune pentru cusut am moștenit-o de la bunica mea. Părinții mei sunt originari din județul Vaslui, iar vacanța de vară o petreceam la bunici. Bunica mea era o femeie foarte gospodină, se trezea prima si mergea la culcare ultima. Într-o zi de vară, pentru prima dată m-a lăsat să intru în șură, unde mi-a arătat cum țese un covor la război (dacă închid ochii parcă retrăiesc acel moment, în șura casei chiar în mijloc este acest “robot” mare de lemn, la care bunica mea stă în fața lui si strecoară printre fire dintr-o parte în alta un fir de lâna pe care îl presează trăgând spre ea cu forța o bucată de lemn). Stăteam în fiecare zi cu orele și admiram creațiile ei, iar când termina de țesut un covoraș îl împăturea bine și zicea că este zestrea când or să se căsătorească nepoții.

Continuarea articolului AICI

Articole similare

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Sus