Ești aici
Home > Sport și sănătate > BOALA LUPUS

BOALA LUPUS

Boala lupus este o afecțiune cronică, ce poate provoca inflamații și dureri în orice parte a corpului. Este o boală autoimună, ceea ce înseamnă că o dereglare a sistemului imunitar, care în mod normal are rolul de a asigura protecție organismului, nu mai face diferența între celulele străine și cele proprii și atacă țesuturile sănătoase ale corpului. Lupusul nu este singura afecțiune autoimună de care pot suferi oamenii, dar este una dintre cele mai cunoscute.

Numele bolii este lupus eritematos sistemic (LES) și datează de la începutul secolului al XX-lea. Termenul de sistemic înseamnă că afectează mai multe organe, patologia fiind diferită de la caz la caz. Eritematos vine din greacă și înseamnă roșu, de la iritațiile cutanate care apar în această boală. Termenul cel mai comun al bolii, lupus, este descrierea formei caracteristice pe care o are erupția care apare pe față, amintind de marcajele albe de pe capul unui lup. Ele seamănă cu un fluture.

Lupusul este o afecțiune gravă, care poate afecta pe oricine. Cel mai adesea este diagnosticat la femeile tinere, cu vârste cuprinse între 15 și 44 de ani, și poate afecta diferite organe, dar în special pielea, articulațiile, sângele și vasele de sânge, rinichii și sistemul nervos central. Nu se cunoaște cauza care duce la apariția afecțiunii și nici nu poate fi vindecată, dar există terapii eficiente, care pot menține suferința sub control. Una dintre caracteristici o reprezintă perioadele acute, când toate simptomele și efectele bolii se intensifică, alternând cu intervalele de acalmie, când afecțiunea intră în remisie.

Cauzele LES

Nu există o dovadă certă a cauzelor care provoacă lupusul, dar pare o certitudine faptul că este vorba despre un cumul de factori. Se poate spune că există o serie de elemente care pot duce la apariția bolii:

• Componența genetică. Au fost identificate peste 50 de gene care sunt asociate lupusului. În plus, un istoric familial de lupus determină un risc mai mare pentru a dezvolta boala;

• Unele studii sugerează că un nivel hormonal anormal, cum ar fi cel crescut de estrogen, ar putea contribui la declanșarea bolii. Acest fapt poate fi o explicație pentru incidența crescută a bolii la femei;

• Unele infecții virale. Citomegalovirusul este considerat responsabil, fiind un virus din familia Herpesviridae. Foarte rar produce simptome, dar infecția poate fi confirmată de teste de laborator, care arată prezența anticorpilor. O altă cauză este infecția cu virusul Epstein-Barr, și el foarte răspândit și care face parte din familia virusurilor herpetice. Majoritatea oamenilor sunt contaminați cu acesta pe parcursul vieții. Simptomele apar rar, mai ales la persoanele tinere;

• Unele medicamente utilizate pe termen lung, cum ar fi hidralazina, procainamida și chinidina, au fost asociate cu provocarea unei forme de lupus cunoscute sub denumirea de lupus eritematos indus. De asemenea, pacienții care iau medicamente pentru afecțiuni cum ar fi artrita reumatoidă, boala inflamatorie a intestinului și spondilita anchilozantă pot dezvolta lupus eritematos indus. Uneori, antibioticele din spectrul tetraciclinei, utilizate pentru a trata acneea și rozaceea, pot provoca lupus indus;

• Fumatul, poluarea și stresul cronic sunt factori care pot declanșa boala.

Factori de risc

Se poate vorbi despre factori considerați de risc, care pot duce la declanșarea bolii:

• Sexul. Femeile au un risc mai mare de a dezvolta boala. Nouă din zece cazuri de lupus eritematos apar la femei. Dar, în cazul bărbaților care suferă de LES, boala poate avea forme severe;

• Vârsta. Deși lupusul poate apărea la orice vârstă, cel mai adesea este diagnosticat la persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 și 44 de ani.

Simptome lupus

Simptomele apar treptat și timpuriu, deseori în perioada adolescenței, până undeva în jurul vârstei de 30 de ani. De regulă, simptomele se acutizează, pentru ca ulterior să intre în perioade de remisie, chiar și în absența unei terapii. Acesta este unul din motivele pentru care semnele inițiale ale bolii sunt uneori ignorate. Pe de altă parte, simptomele sunt comune, iar existența acestora nu duce la concluzia că boala este prezentă.

Simptomele precoce ale LES pot include:

• oboseală – unul dintre cele mai comune simptome ale lupusului;

• stare febrilă inexplicabilă, fără o cauză evidentă, în mod constant;

• pierderea și rărirea părului sunt unele dintre primele simptome pentru lupus – poate apărea o rărire a bărbii (la bărbați) și a sprâncenelor;

• eczeme, iritații cutanate – cea mai comună este o erupție sub formă de fluture, care apare pe nas și pe pomeții obrajilor. Circa jumătate dintre persoanele care dezvoltă boala au această erupție pe față, care apare brusc sau după expunerea la soare. LES provoacă și o sensibilitate crescută la soare;

• problemele pulmonare sunt una din manifestările severe ale bolii. Este vorba despre un cumul, de la inflamații pulmonare, până la dureri toracice, dificultăți de respirație, reducerea funcției respiratorii și atrofierea diafragmei;

• probleme renale – nefrită. Inflamația face dificilă funcția renală. De regulă, problemele renale apar la circa cinci ani după confirmarea LES. Simptomatologia renală este complexă și poate merge de la urină închisă la culoare, la urină cu sânge și dureri renale. Este esențială protejarea funcției renale în lupus, pentru că, în caz contrar, se poate instala insuficiența renală severă;

• articulații umflate, rigide, mai ales dimineața – afecțiunile articulare provocate de lupus nu cedează la tratamentele specifice;

• probleme gastrointestinale diverse: arsuri, reflux acid frecvent;

• probleme tiroidiene și boala tiroidiană autoimună, ceea ce duce la afectarea funcției cerebrale, a celei cardiace, hepatice și renale, în condițiile în care tiroida, prin hormonii săi, intervine în mecanismele fiziologice ale acestor organe. Un semn care trebuie luat în seamă este creșterea sau scăderea în greutate, fără existența unor alte cauze care să provoace aceste variații;

• gură și ochi uscați – LES provoacă disfuncționalități ale glandelor lacrimale și salivare.

Tipuri de lupus

Sunt identificate, după formele de manifestare și momentul în care boala apare, patru tipuri de lupus.

Lupusul eritematos sistemic este cel mai frecvent tip, care afectează mai multe organe, cel mai des: rinichii, pielea, inima, sistemul nervos și plămânii. Formele de lupus eritematos sistemic pot varia, de la severe la ușoare. Unele simptome se pot agrava în timp și apoi pot intra în perioada de remisie.

Este forma cea mai severă, cu manifestări clinice multiple: febră, în 90% dintre cazuri, leziuni cutanate, în 85% dintre cazuri, tulburări ale sistemului nervos central, cu crize convulsive sau afectarea organică a creierului, psihoze, oboseală cronică, scădere în greutate, artrită şi artralgii în 80% dintre cazuri, dureri abdominale datorate arteritei și peritonitei sterile, hepatomegalie, miopatie, splenomegalie, limfadenopatie, afectare renală, nefropatie lupică sau cardiacă (pericardită în 20% dintre cazuri), hematologică (anemie, trombocitopenie, leucopenie cu limfopenie) şi pulmonară (pleurită).

Lupusul cutanat acut este adesea asociat cu boala lupusului sistemic, dar pot exista cazuri în care se manifestă exclusiv la nivelul pielii. Apare în circa 20% din situații.

Există mai multe forme de lupus eritematos cutanat:

• Lupusul cutanat – este, în general, limitat la piele. Poate provoca erupții cutanate și leziuni permanente care pot lăsa cicatrici. Există forme acute care determină erupții cutanate tipice pentru lupus, respectiv o erupție roșie pe obraji și nas;

• Lupus cutanat subacut – provoacă o erupție roșie, extinsă, cu aspect solzos pe corp. Aceste erupții nu lasă cicatrici și, deseori, apar în zonele de piele expuse la soare;

• Lupusul cronic – provoacă o erupție purpurie și poate genera decolorarea pielii, cicatrici și căderea părului.

Lupusul neonatal este o afecțiune extrem de rară și afectează sugarii ale căror mame au anumiți anticorpi autoimuni. Aceștia sunt transmiși de la mamă la făt prin placentă. Nu toate mamele care au acești anticorpi au simptome de lupus. De fapt, aproximativ 25% din femeile care aduc pe lume un copil cu lupus neonatal nu prezintă simptome de lupus. Cu toate acestea, se estimează că 50% din femeile care nasc copii cu lupus neonatal vor dezvolta forme de lupus în următorii ani.

Simptomele lupusului neonatal pot să dispară în câteva luni de la naștere, dar există și cazuri când pot fi identificate leziuni cardiace permanente. Lupusul neonatal se manifestă prin erupții cutanate, anemie și leucopenie (număr redus de celule albe în sânge), probleme hepatice.

Lupusul indus de medicamente – administrarea anumitor medicamente, pe bază de rețetă, poate duce la lupus indus. Denumit lupus eritematos indus de medicamente, se poate dezvolta prin utilizarea pe termen lung a anumitor medicamente prescrise, de obicei, după câteva luni de terapie cu un medicament pentru unele afecțiuni (tuberculoză, infecții micotice), terapia anticonvulsivă, pentru aritmie, medicamente pentru hipertensiune arterială. Lupusul indus de medicamente dispare, de cele mai multe ori, în câteva săptămâni de la oprirea administrării medicamentelor care l-au determinat.

Tratament LES

Deși în acest moment nu există remedii pentru lupus, medicamentele care pot fi administrate în prezent au capacitatea de a gestiona bine simptomele acestei boli complexe și de a evita puseele acute ale bolii. Unul dintre secretele reușitei tratamentului pentru lupus eritematos este legătura constantă dintre pacient și medic, acesta din urmă putând interveni, prin medicație adecvată, în funcție de modul în care evoluează boala, cu atât mai mult cu cât este caracteristic pentru LES faptul că simptomele variază în timp. O parte importantă din tratamentul pentru lupus îl reprezintă stilul de viață.

Strategia terapeutică în lupus este una medicamentoasă și cutanată, locală, cu creme și loțiuni care țin sub control manifestările bolii la nivelul pielii, combinată cu eliminarea factorilor care pot agrava simptomele și asociată cu o dietă sănătoasă.

Astfel, evitarea expunerii la soare, renunțarea la fumat, o dietă sănătoasă, bogată în surse de vitamina D (pentru că sporește rezistența pielii la acțiunea razelor solare), dar și activitatea fizică regulată sunt o parte importantă a terapiei.

Medicația depinde de simptome și de gradul de afectare a organelor. Mai mult, tratamentul se poate schimba periodic, în funcție de evoluția bolii. Unele terapii trebuie strict supravegheate, pentru că, deși pot ameliora manifestările LES, pot avea efecte adverse importante.

Unele medicații frecvente în lupus sunt cele cu efect antiinflamator nesteroidian, medicamentele antimalarice care ameliorează simptomele lupusului, precum erupțiile cutanate, durerile articulare și oboseala, prevenind puseele bolii.

Terapia include și corticosteroizi, dar numai în cazurile absolut necesare, pentru că pot provoca reacții adverse, cum ar fi creșterea riscului de infecții și osteoporoză.

Medicamentele imunosupresoare utile în lupus sunt folosite doar în formele severe ale bolii sau când sunt afectate grav organe vitale. Acestea suprimă sistemul imunitar și se administrează sub stricta supraveghere medicală.

Sursă:
bioclinica.ro
wikipedia.com
pinterest.com

Pentru că #Iubim_Braşovul vă aducem o nouă rubrică de informații utile! De data aceasta ne-am gândit la aspecte de sănătate şi corpul uman !
„Totul despre SĂNĂTATE ! „rubrică informativă realizata de COSMINA Costea -asistent medical generalist -redactor Grupul Iubim Brașovul.

Articole similare

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Sus