Ziua de 1 august este închinată Sfântului Mucenic Macabei care ar fi fost prins și ars pe păgâni într-un cuptor încins de flăcări.

În această zi oamenii stropeau cu agheasmă grădinile  și livezile, sfințeau la biserică spice de grâu, le scuturau în podul palmelor și amestecau boabele cu sămânța care urma s-o semene toamna, scoteau mierea de la stupii de albine (stiubeie, coșnițe) pentru a fi folosită în practicile de medicină populară și culegeau diferite plante de leac. Poporul numea această zi Macavei și Împuiatul Urșilor.

La latitudinea geografică a României urșii se împerechează la sfârșitul verii și începutul toamnei, perioadă când aduc pagube însemnate turmelor de oi, livezilor și prisăcilor.

Acest timp este marcat în calendarul popular de ziua de 1 august. Prin Țara Hațegului ursului i se punea acum o ofrandă în cale, de obicei o pulpă de vițel, și i se spunea cu voce tare “-Na ursule!”

Moș Martin, important Zeu al Panteonului carpatic, mai este sărbătorit la Martinii de iarnă, la Ziua Ursului și în Sâmbăta Ursului.’

În tradițiile populare ursul este mai degrabă folositor decât dăunător: influențează în bine Ursitoarele la nașterea copilului; pruncii unși cu untura lui cresc voinici și sănătoși; copilul bolnavde sperietoare se vindecă dacă se afumă cu păr de urs pe barbații călcați de urs primăvara nu ii mai durea spatele peste vara.

La înmormântarea oamenilor, în nopțile de priveghi, și la moartea și renașterea anului apăreau fantastice spirite ascunse sub măștile de urs. Adesea, dinții lui se purtau ca talisman.

În vremurile imemoriale, ursul ar fi fost un om obișnuit, morar sau păstor în satul său. În unele povești, ursul are sentimente și preocupări umane, iubește o femeia pe care o fură și o duce la casa lui din pădure, este inteligent, își construiește adăpost pentru iarnă, prevestește vremea friguroasă sau călduroasă.

Un singur lucru încă nu știe să facă: focul!

Sursa foto: ziurelatelier

Sursa: Calendarul țăranului român – Zile și mituri – Ion Ghinoiu