Ziua de 8 iunie a adus o veste tristă pentru toți cei ce au avut ocazia și bucuria de a o asculta vorbind sau de citi cuvintele maicii Siluana Vlad (28 mai 1944 – 8 iunie 2021).
Un om al bucurie, temă pe care deseori o invoca în cuvintele sale și spre care îndemna pe toți cei ce o ascultau. Un om care căuta bucuria și oferea direcții spre descoperirea acesteia.
„Suntem ca niște baloane umflate, care nu permitem ploii de bucurie a darurilor trimise de Dumnezeu să se așeze peste noi. Le lăsăm să se prelingă, din cauză că nu ne dezumflăm puțin, pentru a ne face vase depozitare ale bucuriei”.
Bucuria vine prin Cruce, prin asumarea durerii, a suferinței, fără de care nu putem dobândi bucuria. Refuzăm orice formă de lucrare care ne provoacă durere spre a ni se insera bucuria. Asemenea unui pacient care vrea să se vindece fără a primi medicamentul amar sau operația dată de medic.
Căutăm bucuria acolo unde nu o putem găsi, pentru că vrem bucurii instant. Lepădarea de sine, renunțarea la voia proprie, smerenia, renunțarea la a avea mereu dreptate sunt forme de asumare a unei cruci. Sunt aducătoare de durere, ceea ce nu ne dorim. Dar „prin Cruce a venit bucurie la toată lumea”.
Nu ne bucurăm, pentru că nu ascultăm. Nu ne bucurăm, pentru că ne lipsește așezarea în Bucurie, pentru că refuzăm să primim bucuria așa cum numai Cel Ce este Bucurie o poate da.
„Bucuria nu este absența suferinței, ci simțirea prezenței lui Dumnezeu”.
„Bucuria ține de a fi și a fi înseamnă comuniune cu Cel Ce este, iar nu a face ceva sau a avea. Bucuria de a fi cu Dumnezeu este ca bucuria îndrăgostitului. Când ești îndrăgostit, ești bucuros, dar nu înseamnă că nu mai ai necazuri… Putem să avem necazuri, dar în același timp să fim în bucurie. Aceasta ne aduce Dumnezeu: o bucurie pe care nimeni și nimic nu o ia de la noi. Atunci vom înțelege cuvântul lui Hristos: în lumea necazuri veți avea, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea!”
Dumnezeu să o odihnească cu drepții!