Învățăm oricum, oricând!
Conform Legii Educației Naționale nr. 1/2011, învăţarea în contexte nonformale este considerată ca fiind învăţarea integrată în cadrul unor activităţi planificate, cu obiective de învăţare, care nu urmează în mod explicit un curriculum şi poate diferi ca durată. Acest tip de învăţare depinde de intenţia celui care învaţă şi nu conduce în mod automat la certificarea cunoştinţelor şi competenţelor dobândite.
Competenţele şi atitudinile dezvoltate elevilor în cadrul învăţării nonformale includ: competenţe interpersonale, capacitatea de lucru în echipă, încrederea în sine, disciplina, responsabilitatea, capacităţi de planificare, coordonare şi organizare/competenţe de gestionare a proiectelor, capacitatea de a rezolva probleme practice etc. Întrucât aceste competenţe au relevanţă crescută în dezvoltarea personală a individului, contribuind deopotrivă la participarea activă în societate şi pe piața muncii, acestea sunt complementare celor achiziţionate prin educaţia formală. Metodele utilizate sunt foarte diferite de pedagogia utilizată în educaţia formală. În cazul educaţiei nonformale accentul este pus pe învăţarea prin acţiune, învăţarea de la egali şi activitatea de voluntariat.
La alte niveluri, în alte sisteme educaționale, valoarea acestui tip de educație cu aplicabilitate practică în viața reală este recunoscută oficial. Exemplul cel mai elocvent și cel mai recent este cel al Finlandei, țara cu cel mai performant sistem educațional din lume. Aici s-a renunțat la predarea tradițională a materiilor, în favoarea unui sistem integrat care va reuni, în cadrul unui singur subiect, diferite lecții aparținând mai multor domenii de studiu.
Motivul acestei reforme este tocmai conștientizarea necesității ca școala să fie o oglindire a realității la scară redusă, unde scopul principal să fie înzestrarea elevilor cu acele cunoștințe și abilități care să le permită să relaționeze corect cu lumea. Nu se vor preda, așadar, materii individuale cum ar fi matematica, limbile străine sau istoria, ci teme. O temă cum ar fi, spre exemplu, un curs despre Uniunea Europeană va integra cunoștințe de istorie, geografie, economie, limbi străine. Sau un curs de meserii cum ar fi un curs de ospătărie va conține cunoștințe de matematică, tehnici de comunicare și limbi străine. În motivarea acestui demers de reforme profunde, directorul pentru dezvoltarea capitalei Finlandei argumentează că ” ceea ce ne trebuie în acest moment este un nou tip de educație care să pregătească oamenii pentru viața profesională. Trebuie să facem schimbările educaționale care sunt necesare pentru industrie și societatea modernă”.
Surse: https://www.desprecopii.com/info-id-17523-nm-Importanta-educatiei-informale-si-nonformale-a-copiilor.htm, https://images.app.goo.gl/KZkSxUpADRpcYYzb9
