Aprilie este luna a doua în calendarul vechi român, cu începutul de an la 1 martie și luna a patra în calendarele iulian și gregorian, cu începutul de an la 1 ianuarie.
“Joacă bine Moș Martine / Că-ți dau pâine și măsline!”
Nume popular al lunii este Prier, înseamnă timp favorabil, prielnic holdelor și turmelor de vite.
Prin nord –vestul Transilvaniei aprilie se numea și Luna Taurului. Local prin Transilvania, în Bistrița Năsăud se numea Florar, Luna Florilor. Când vremea e înșelătoare, cu timp friguros și secetos pentru semănături, aprilie anunță sărăcia și se numește Traistă-n Băț, iar prima zi a lunii este dedicată păcălitului oamenilor, fiind denumită de maramureșeni Ziua Nebunilor. În luna aprilie se continuă arăturile și semănăturile de promavara, se închideau tarinele pentru pășunatul devalmas, se formau turmele, se angajau ciobanii și văcarii, se tundeau oile înainte de a fi urcate a munte, se reparau sau se construiau tarcurile și oboarele pentru vite.
Pe 1 aprilie călcatul ursului , terapie empririca
Obiceiul călcatului ursului a fost o practică chino și psihoterapeutică ceconstă în masarea spatelui bărbaților la începutul anului pastoral, aprilie – mai, de un urs dresat.
Ursarii mergeau cu ursul legat în lanț prin sate și colindau din casă în casă.
După un joc al ursului în bătătura gospodăriei executat în ritmul tobei și strigăturilor “Joacă bine Moș Martine / Că-ți dau pâine și măsline!”, bărbatul, capul familiei colindate, se culca pe burtă pentru a fi călcat. La comenzile ursarului, ursul se lasă mai greu sau mai ușor, se așeza în șezut pe pacient. Bărbații călcați de urs aveau ferma convingere că deveneau mai puternici și mai feriți de dureri de șale de-a lungul anului. Cu acest prilej, femeile smulgeau și ele, dacă puteau, fire de păr din blana ursului pentru afumarea copiilor bolnavi de sperietură.
Surse: Ion Ghinoiu – Calendarul țăranului român. Zile și mituri
Surse foto: pexels
Gabriela Bularca – Realizator Grupul Iubim Brasovul
