De atunci s-au scurs vreo cinsprezece, dar, poate, șaisprezece ani. Fata împăratului a crescut și era nespus de frumoasă, de înțeleaptă și bună la suflet. Avea toate harurile menite de zânele cele bune! Odată, împăratul și împărăteasa s-au dus la moșia lor și au luat-o cu ei și pe prințesă. Le era atât de bine împreună, încât au uitat de blestemul ursitoarei.
Prințesa cutreiera ferictă bătrânul castel. Alerga singurică dintr-o odaie în alta, fără să-i fie teamă de ceva. Astfel ajunse până sus, în turnul castelului. Aici, chiar sub acoperiș, într-o cămăruță strâmtă, viețuia o bătrână. Până la urechile ei nu ajunsese porunca împăratului, de aceea n-a aruncat nici fusul, nici furca.
Bătrâna torcea zile întregi! -Ce faci, mătușico? Întrebă prințesa, căci nu văzuse în viața ei cum se toarce! -Apoi, ce să fac, copila mea, torc! Îi răspunse bătrâna, care nu știa cu cine stă de vorbă. -E atât de frumos ce faci! zise încântată fata. Pot să torc și eu?
Prințesa luă cu nerăbdare furca, dar abia atinse fusul, că blestemul se împlini. Își înțepă degetul și căzu moartă pe patul bătrânei. Toată lumea din castel a alergat la strigătul speriat al bătrânei. Au văzut prințesa fără suflare și fiecare a încercat, în fel și chip, s-o trezească. Unii au stropit-o cu apă, alții i-au șters tâmplele cu oțet aromatizat, dar n-au putut face nimic.
Prințesa nu dădea nici un semn de viață! ( va urma)
Teolog prof.Zighi Visarion Isaac
Departament minoritati
#Grupul Iubim Brasovul
#Iubim_Braşovul
#TeleviziuneaGrupIubimBrasovul
#Business_Living_Grupul_Iubim_Brasovul #DepartamentMinoritati
Sursa: Povești europene
