Sâmbătă, 3 iunie 2023, la ora 10.00 în curtea Liceului Teoretic Ioan Pascu Codlea.
“Ne dorim să scriem o poveste frumoasă cu și despre Codlea.
,,Ia-ți cămașa de valoare Și hai la aniversare”
Lele, tișe sau borese
Tanti, doamne și băiete,
Așteptăm să ne-onorați
La a noastră aniversare
Voia bună n-o uitați,
Cusătura să v-o luați
Și-apoi frumos om petrece.
Este prima ediție aniversară a Sezătorii de acasă, este ,,tăiatul moțului” pe care îl facem în grup restrâns cu oameni iubitori de frumos cu care am interacționat în ultimul an.
Șezătoarea a fost inițiată în curtea casei și urmare a unei pasiuni extinse legate de oameni, locuri, tradiții, straie românești, fotografii de colecție, tablouri, jocuri populare, versuri și melodii populare. Îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare clipă pentru tot ce îmi scoate în cale.
Întâlnirea este la ora 10 în Parcul cu soare unde oaspeții vor fi întâmpinați de FANFARĂ iar apoi vom pleca în paradă până în PROMENADĂ unde ne vom prinde într-o HORA MARE românească.
Sărbătoarea continuă la Restaurant Nasycanda Măgura Codlea cu îndemânarea mâinilor la cusut, a picioarelor la jucat și a gurii la strigat.
Semnat: Loredana și ai ei (familia, membrii șezătorii și prietenii voluntari).
Le mulțumesc tuturor pentru receptivitate și ajutor.
Cum a pornit Șezătoarea de Acasă? Ce este această șezătoare și de ce se numește “de Acasă”?
Loredana Adam: Nu știu dacă ați sesizat, dar la noi toate sunt de acasă. Șezătoarea de Acasă, Comoara de Acasă, Grădina de Acasă.
E numită pleonastic de acasă pentru că doar șezătoarea se ținea acasă. Pentru a înțelege lumea mai bine ce se întâmplă. Și tot ce există la noi în beci sunt din Cămara de Acasă. Toate sunt de acasă.
Șezătoarea nu este de mult, dar ideea vine de foarte multă vreme, dar niciodată nu era momentul. Când am expus la muzeu au fost și catrintele cusute de mine, și cheptarul Lorenei cusut de mine și cheptarul meu la care lucrez acum, cu acul în el, așa a fost expus.
Am avut surpriza ca la noaptea muzeelor să vină foarte mulți copii. Nu știu ce mi-a venit dar mi-am spus că în acea seară mă duc să stau o oră două acolo. Am luat-o pe Lorena și ne-am dus și am stat în muzeu.
Au venit niște copii minunați, doi frățiori, care m-au întrebat dacă nu îi învăț să coase și pe ei. I-am întrebat dacă ar vrea să ne întâlnim și să îi învăț să coase, să facem o mică șezătoare în curtea casei. Așa a început.
Întradevar, am început, multă lume mi-a spus că de ce nu am anunțat că organizez o șezătoare. Dar noi am început așa timid, câțiva, dar câțiva s-au adunat vreo 30 de participanți.
Nu pot să vă descriu fericirea copiilor. Am avut un băiețel care a venit cu surioara lui, mama lui l-a adus că urmau să plece apoi la fotbal și nu avea cu cine să îl lase.
Cu copiii am început cu lucruri ușoare, cu ciucuri cu fundițe, ceva ușor, ei încă nu știau să țină acul în mână. Cu semnele de cusătură, cele simple.
A început Andrei să lucreze atât de frumos, și a fost atât de prins, în momentul în care trebuiau să plece la fotbal, băiatul nu a mai vrut să meargă la fotbal. Normal că eu m-am bucurat. A prins drag de cusut.
Au fost foarte încântați. Mă întrebau când mai facem următoarea șezătoare.
Spuneam mai înainte cum mă ajută familia. Pentru a doua șezătoare mi-am anunțat familia că vor fi în jur de 50, așa estimam eu, și nu vom încăpea toți în foișor unde am stat la prima șezătoare.
Soțul meu a adus baloți de paie, am amenajat frumos în curte, am pus covoare peste baloți. A fost foarte frumos. A venit lumea și care nu avea lucru, au venit să stea cu noi. Le-am pus la ales fasole boabe, că și de asta avem nevoie la iarnă.
Și așa ne-am tot înmulțit, lumea a văzut ce facem, în momentul în care a venit anotimpul rece și am realizat că nu vom putea ține șezătorile în curtea casei, am cerut un spațiu la Liceul Teoretic.
Ne-au dat sala festivă și sunt foarte mulți copii și cadre didactice care vin de acolo alături de noi. Vreau să vă spun că sunt cadre didactice care au ore dupaamiaza, noi începem la ora 17 și în fiecare pauză intră să vadă ce am mai făcut și să se minuneze cât suntem de mulți și să ne salute.