Care e voia lui Dumnezeu? (Gânduri la piesa Iona, jucată pe scena Centrului Cultural Reduta, în interpretarea actorului Lari Giorgescu)
Când Dumnezeu poruncește, omul trebuie să se supună. Porunca lui Dumnezeu nu doar că este de neevitat pentru om, dar împlinirea ei aduce cel mai mare beneficiu pe care omul îl poate avea.
Tema profetului Iona, personaj biblic și deopotrivă erou al operei cu același nume, aparținând dramaturgului Marin Sorescu, aduce în atenția tuturor nevoia de introspecție, de meditație la viața pe care o ducem și la cât de prezent este Dumnezeu în ea. Mai precis, cât conștientizăm din prezența lui Dumnezeu în viața noastră, căci aceasta este o certitudine. Fie că simțim această prezență, fie că o tratăm cu nepăsare, El este mereu în preajma noastră, șoptindu-ne căile pe care să apucăm sau, la nevoie, luându-ne de-a dreptul în brațe, spre a nu ne răni prea tare în alegerile noastre neconforme voii Sale sau ca urmare a îngăduinței de a trece prin anumite încercări.
Cât de greu este, însă, omului, de a împlini voia lui Dumnezeu! Ce luptă se dă în interiorul omului atunci când caută să deslușească voia lui Dumnezeu pentru el!? Câtă credință trebuie să ai spre a te lăsa în voia lui Dumnezeu
Dacă profetul biblic vorbește de-a dreptul cu Dumnezeu, primind porunca și încercând să fugă de ea, eroul lui Sorescu vorbește cu sinele, prezența lui Dumnezeu fiind doar intuită, mai cu seamă dacă ne gândim la prezența lui Dumnezeu în cel mai profund interior al nostru, acolo unde numai pe El îl putem găsi.
Zvârcolirea lui Iona în burta peștelui arată o căutare de sine, cât și o căutare a unei ieșiri din sine, la Lumină.
O profundă căutare a sinelui, cu strigăte, râsete și plâns, o zbatere interioară, transpusă excelent de actorul Lari Giorgescu, interpretul personajului Iona.
Scena, decorul, luminile, susținerea muzicală, toate sprijină jocul actoricesc convingător, punând privitorul la lucru, făcându-l să ia parte la „suferința” dată de lupta interioară a personajului, care poate fi oricând lupta fiecăruia dintre noi. O luptă cu sine, cu sensul existenței, cu destinul propriul, cu descoperirea voii lui Dumnezeu pentru viața proprie.
Viața este o luptă, iar câmpul de luptă este chiar sufletul omului. Dar nu suntem singuri în această luptă. Dumnezeu e de partea noastră. Rămâne să ascultăm. „Haide, Iona, răzbim noi cumva la lumină…”
