Ești aici
Home > Artă și Tradiție > Jurnal de vacanță – cu croșetatul prin lume – Episodul 4 – cu croșetatul în taxi !

Jurnal de vacanță – cu croșetatul prin lume – Episodul 4 – cu croșetatul în taxi !

Așa cum mă știți mulți dintre voi, eu croșetez oriunde, niciodată nu îmi lipsește din geantă o croșetă și un ghem de lână, este o pasiune care nu are sfârșit și posibil nici început, deși ghemul se poate sfârși, mereu găsesc altul și continui. Cu bune și cu mai puțin bune, croșetatul este modul meu de exprimare așa cum pentru un scriitor este stiloul continuarea gândurilor așa pentru mine este croșeta continuarea ideilor.

De copil iubesc poveștile, nu doar cele cu feți frumoși și Ilene Cosânzene, ci și cele povestite de bunii noștri, sau de oameni întâlniți întâmplător.

Zilele trecute, venind de la Coresi și având ceva mai greu de adus, am luat un taxi din stație. Taximetristul, tânăr, am aflat că are doar 31 de ani, a comentat când cineva i-a tăiat calea și așa a început discuția noastră.

Aveam să aflu că dăduse și examenul de șofer de tir și îl luase, dar că la testul psihologic i-a spus că nu prea are răbdare, ceea ce l-a determinat să își controleze răbdarea și mi-a spus că întradevăr este ceva taaare greu de controlat, pentru că da, el nu are răbdare.

Eu croșetam un pui. L-am întrebat atunci cum de e șofer pe taxi? Că are de stat și în stații și după clienți și mai multe. Răspunsul lui a fost că nu sta în stații ,caută mereu comenzi, până la acea oră îmi spusese că făcuse o mulțime de kilometri și mai avea să facă.

Mi-a povestit și scurta lui experiență ca șofer de tir, tocmai din cauza lipsei de răbdare a renunțat la acel job. Prea multe ore de stat în vamă, prea multe ore de stat în general. Mă gândeam deja să îi propun să îl învăț să croseteze, dar cineva trebuia să conducă taxiul.

Aveam să mai aflu că lucrase și în pompe funebre, aici m-a pierdut, mă știți doar.

A încercat multe job-uri până acum, îi place să fie taximetrist, este de peste mulți ani deja, dar asta nu înseamnă că nu va încerca și alte job-uri în viitor.

Plin de viață și de umor, îmi spune la final “Doamnă, nu știu ce mi-ați făcut, că eu nu vorbesc deobicei”

Și eu nu reușeam să cobor din taxi pentru că el tot mai avea să îmi spună una alta.

Așa mi-am început eu acea ziua pe la ora  9 și ceva se petreceau toate acestea.

Foto: pexels

Articole similare

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Sus