Ziua femeilor mironosițe, ziua femeii creștine
Când vine vorba de curaj, iată că primul exemplu pe care îl primim este al femeilor mironosițe, care au pornit, în zorii zilei de duminică, să ungă trupul Mântuitorului, așezat în mormânt.
De ce curaj? Pentru că existau cel puțin două motive de teamă sau îndoială: piatra mare de la intrarea mormântului și prezența iudeilor, de care și apostolii se ascunseseră.
Doar că dragostea adevărată depășește teamă. Găsește soluții întotdeauna. Nu doar că nu au fost „capturate”, ci au găsit până și piatra dată la o parte, spre a intra în mormânt. Deși acesta era gol. Lipsea Cel pe care Îl căutau. Au trecut peste obstacole, dar se părea că scopul nu a fost atins. Nu au găsit obiectul căutării lor. Nu L-au găsit pe Cel pe care Îl iubeau.
Nu le-a lăsat fără mângâiere Dumnezeu, desigur. Au fost cele dintâi care au primit vestea învierii. De la ele știm cu toții.
Oare ce ar fi simțit dacă Dumnezeu nu le-ar fi descoperit adevărul învierii? S-ar fi întors triste acasă? Ar fi fost dezamăgite de această căutare în zadar? De nerăspunsul Celui iubit?
Prezența lor la mormânt ne pune înainte două teme, legate foarte strâns: iubirea și curajul. Curajul generat de iubire.
Iubirea lor puternică pentru Hristos le-a dat curajul de a-L căuta. Poate atunci când „trendul” era tocmai acela de a nu-L căuta. S-au ridicat împotriva curentului. Când toți se lepădau sau se ascundeau, ele au ieșit la lumină, căutându-L. Nu aveau vreo garanție că vor găsi altceva decât un trup mort. Și totuși, era cel pe Care îl iubeau! Asta le-a făcut să-L caute oricum.
Oamenii nu-L caută pe Dumnezeu de teama iadului, câtă vreme această căutare nu este activată de dragoste. Cel mult, vor încerca să se mențină departe de rău, pentru orice eventualitate. Să nu fie acuzați. Dar nu vor face binele.
Și în relațiile interpersonale ne confruntăm cu teama de a iubi.
„Ceea ce-l împiedică pe om să-l iubească și să-l cunoască pe celălalt este frica. Este nesiguranța că poate să devină ușor de cucerit într-o relație și ușor de exploatat”. (pr. Varnava Iankos)
Sfântul Apostol Ioan spune că „dragostea scoate afară frica” (1 Ioan 4, 18). Dragostea alungă frica, alungă impasurile, alungă dificultățile.
Mironosițele depășesc această teamă, depășesc și impasul pietrei de la mormânt și merg să ungă trupul Domnului cu aromate.
Când omul este dispus să iubească, când nu pierde din vedere pe Cel pe care Îl iubește, când nu se gândește la „dificultățile” personale, la „dezavantajele” personale, când nu face calcule de genul „cât ofer – cât primesc?”, este posibil orice. Nu este loc de eșec. Toate obstacolele sunt depășite.
Femeile au devenit simbolul curajului. Ele sunt așezate, iată, la temelia transmiterii mesajului învierii. Cu adevărat o mare cinste!
La mulți ani, femei creștine!
Foto: Taf
