Totul despre SĂNĂTATE ! ” rubrică informativă oferitaPentru că #Iubim_Brasovul
Pancreatita reprezintă inflamația pancreasului, un organ de tip mixt (endocrin și exocrin), situat la nivelul cavității abdominale, în spatele stomacului. Afecțiunea poate avea o evoluție favorabilă și să se remită de la sine, într-un interval relativ scurt de timp, sau poate evolua nefavorabil, cauzând apariția unor complicații nedorite. Află, în cele ce urmează, care sunt tipurile de pancreatită, cum se produce acest tip de inflamație, ce simptomatologie prezintă și cum se poate diagnostica și trata această afecțiune.
Funcțiile pancreasului și tipurile de pancreatită
Cauze și factori de risc în apariția pancreatitei
Simptomatologie
Complicații posibile
Diagnostic
Tratament și prevenție
Funcțiile pancreasului și tipurile de pancreatită
Pancreasul este o glandă mixtă, situată în etajul abdominal superior. Acesta are două mari funcții pe care le îndeplinește:
Secreția exocrină (enzimatică) – sunt secretate enzime cu un rol cheie în procesul de digestie (ex: amilaza pancreatică, lipaza);
Secreția endocrină (hormonală) – există mai multe tipuri de celule pancreatice cu rol endocrin, cel mai important fiind tipul beta (celule secretante de insulină).
În timp ce hormonii trec în circulația sangvină, enzimele sunt secretate în ductele pancreatice și sunt conduse până la nivelul duodenului, unde sunt vărsate, prin intermediul unui orificiu de comunicare.
În momentul în care pancreasul devine inflamat, procesul de secreție și transport al enzimelor este îngreunat, astfel că acestea se pot activa cât încă se află la nivel pancreatic și pot cauza distrugeri ale țesutului. De asemenea, celulele inflamatorii și toxinele acumulate local se pot propaga și la nivelul altor organe: plămâni, cord, rinichi.
În funcție de modul de instalare al tabloului clinic și de durata evenimentelor inflamatorii, pancreatita se poate împărți în două mari categorii:
Pancreatita acută – inflamația apare brusc, durata episodului inflamator este scurtă, recuperarea poate fi completă și fără sechele sau pot apărea complicații majore în cazurile severe;
Pancreatita cronică – inflamația apare treptat și fluctuează, determină distrugeri majore și permanente de țesut, cu apariția cicatricilor, și poate scădea semnificativ și secreția enzimatică, și pe cea hormonală.
Cauze și factori de risc în apariția pancreatitei
Principalele două motive pentru apariția pancreatitei sunt calculii biliari și consumul excesiv de alcool. Calculii biliari reprezintă niște depozite dure de material, formate la nivelul vezicii biliare, care sunt capabile să se deplaseze la nivelul duodenului și să blocheze comunicarea pancreasului cu duodenul, deci să suprime evacuarea sucului pancreatic cu enzimele conținute și, astfel, să determine activarea enzimelor în interiorul pancreasului.
Pe lângă cele două cauze principale bine determinate, există alte câteva cauze posibile, întâlnite mai rar în practica medicală:
Tratamentele medicamentoase;
Hipertrigliceridemia;
Diabetul (sau alte tulburări metabolice);
Traumatismele la nivel abdominal;
Infecțiile bacteriene sau virale;
Tumorile;
Hipercalcemia – nivelul crescut de calciu în sânge;
Malformațiile congenitale;
Fibroza chistică – boală ereditară cu manifestări digestive și pulmonare.
În funcție de anumiți factori fiziologici și comportamentali, anumite persoane pot avea un risc crescut de a dezvolta pancreatita, la un moment dat în cursul vieții. Astfel, printre categoriile vulnerabile se află:
Persoanele care au calculi biliari decelabili sau istoric familial de calculi biliari;
Bărbații;
Persoanele afro-americane;
Persoanele cu antecedente heredocolaterale (istoric familial de pancreatită);
Persoanele care consumă mai mult de 3 unități standard de alcool pe zi, în fiecare zi;
Persoanele obeze;
Fumătorii.
Simptomatologie
Manifestările clinice întâlnite în pancreatită diferă în funcție de tipul de inflamație pancreatică prezentă.
Pancreatita acută
Simptomatologia pancreatitei acute poate să includă:
Durere abdominală severă și bruscă – durerea de pancreas se resimte la nivel abdominal superior, cu iradiere către spate și/sau piept (durere în bară);
Agravarea durerii în timpul meselor;
Sensibilitate și expansiune abdominală;
Greață și vărsături;
Febră;
Tahicardie.
Pancreatita cronică
Tabloul clinic al pancreatitei cronice se poate suprapune peste cel al pancreatitei acute. Totuși, are anumite elemente suplimentare specifice:
Durerea poate fi constantă și iradiată mai ales în spate;
Steatoree – scaun (în general diaree) cu lipide vizibile și aspect uleios;
Pierdere în greutate;
Diabet;
Tegumente icterice (în cazuri rare).
Manifestările clinice pot fi diferite de la o persoană la alta, astfel că diagnosticul trebuie întotdeauna completat și de investigații paraclinice.
Complicații posibile
În cazurile favorabile, pancreatita, în special cea acută, se remite de la sine și nu determină apariția sechelelor. Totuși, în cazurile mai puțin favorabile, aceasta poate fi sursa apariției mai multor complicații, precum:
Pseudochistul pancreatic – se întâlnește în pancreatita acută și reprezintă acumularea de fluid sub forma unor colecții asemănătoare chisturilor, care se pot rupe și pot cauza hemoragie (pancreatită acută hemoragică);
Infecțiile – inflamația pronunțată generează o poartă de intrare a microorganismelor, cu creșterea susceptibilității apariției infecțiilor;
Diabetul – apare în urma distrugerii celulelor ce secretă insulina;
Insuficiența renală – complicație specifică pancreatitei acute;
Malnutriția – apare atât în pancreatita acută, cât și în cea cronică și se produce în urma deficitului de enzime ce descompun compușii din alimente;
Cancerul pancreatic – o complicație severă, specifică pancreatitei cronice.
Diagnostic
Prima etapă de diagnostic din cadrul pancreatitei, atât al celei acute, cât și cronice, o reprezintă preluarea istoricului medical. Aceasta este urmată de efectuarea unui examen fizic complet, care poate contura suspiciunea de inflamație pancreatică. Totuși, pentru un diagnostic de certitudine, sunt necesare investigații paraclinice precum:
Testele de sânge – se măsoară nivelul enzimelor pancreatice (amilaza și lipaza);
Testele funcționale – se administrează secretina (hormon intestinal ce stimulează secreția pancreatică) și se urmărește răspunsul secretor al pancreasului;
Testul de toleranță la glucoză (TTGO) – se efectuează cu scopul aprecierii afectării celulelor ce secretă insulina;
Testele imagistice – CT, radiografie și ecografie, folosite pentru aprecierea structurii pancreasului;
Ecoendoscopia – o tehnică imagistică avansată, ce poate capta imagini clare ale structurii pancreasului, prin intermediul fibrei endoscopului și ecografului mic, integrat;
ERCP (colangiopancreatografia retrogradă endoscopică) – este o tehnică atât exploratorie, cât și terapeutică, deoarece se poate ajunge, cu ajutorul unei fibre cu cameră, până la nivelul orificiului de comunicare dintre pancreas și duoden; astfel, se pot observa eventuali calculi blocați și se pot înlătura.
Tratament și prevenție
Tratamentul pancreatitei este orientat către reducerea inflamației și simptomatologiei, cu restabilirea funcției pancreasului. În funcție de cauza depistată a instalării pancreatitei, tipul pancreatitei și al tabloului clinic, există câteva metode de abordare:
Spitalizarea cu monitorizare și oferirea suportului necesar (ex: perfuzii);
Medicație simptomatică (analgezice) și împotriva infecțiilor (antibiotice);
ERCP terapeutic și/sau intervenție chirurgicală – pentru înlăturarea calculilor biliari;
Suplimente enzimatice și/sau hormonale (insulină) – în cazul defectelor funcționale.
Prevenția apariției pancreatitei sau a recurențelor uneia vindecate se face adoptând un stil de viață sănătos, ce include o dietă echilibrată (cu un conținut redus de grăsimi saturate), un program bine stabilit de exerciții fizice, renunțarea la fumat și evitarea consumului excesiv de alcool. O altă metodă particulară de prevenție o reprezintă colecistectomia, în cazul persoanelor ce au calculi biliari deja decelabili și cu potențial de migrare și obstruare a orificiului de vărsare al pancreasului.
Astfel, pancreatita este o afecțiune cu o simptomatologie neplăcută, care poate evolua favorabil către vindecare, sau care poate determina apariția unor complicații cu grade diferite de severitate. Chiar dacă sunt disponibile opțiuni terapeutice care pot restabili funcția pancreatică, cea mai bună și sigură metodă de protecție rămâne prevenția timpurie.
Sursa: bioclinica. ro