Drăgaica sau Sânzienele au loc anual în data de 24 iunie, zi care coincide cu prăznuirea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Acestea sunt considerate a fi zâne extrem de frumoase cu puteri supranaturale. Cei care le cinstesc astăzi vor avea parte tot anul de belșug, noroc și sănătate.
În Oltenia și Muntenia ziua de 24 iunie este cunoscută și sub numele de Drăgaică și este o sărbătoare închinată dragostei. Se spune că fetele nemăritate merg astăzi să culeagă flori galbene, mici, numite sânziene, pe care le împletesc în coronițe ce vor fi aruncate mai apoi peste casă. Dacă aceste coronițe rămân pe acoperiș, fetele se vor mărita în acel an. Cine doarme cu aceste flori sub cap în noaptea de Sânziene își va visa bărbatul sortit, iar cine le agăță la poartă va avea spor în casă și bună înțelegere.
În această zi de sărbătoare se culeg plantele de leac și se păstrează pe tot parcursul anului. Se spune că cine le culege astăzi va avea putea vindeca cu ajutorul lor chiar și cele mai crunte boli.
Voi, ielelor, măiestrelor,
Dușmane oamenilor,
Stăpînele vîntului,
Doamnele pămîntului,
Ce prin văzduh zburați,
Pe iarbă lunecați,
Și pe valuri călcați;
Vă duceți în locuri depărtate,
În baltă, trestie, pustietate,
Unde popa nu toacă,
Unde fata nu joacă;
Vă duceți în gura vîntului,
Să vă loviți de toarta pămîntului;
Ieșiți din mînă, trup, picior
Și să pieriți sus într-un nor,
Dați omului sănătate,
Că sabie de foc vă bate!
În anumite zone ale țării fetele se adună în grupuri de 5 sau 10, se îmbrăcă în alb și își pun pe cap coronițe împletite din flori. Ele cutreieră tot satul și se opresc la răscruce de drumuri să danseze. În acest fel duhurile rele dispar și norocul vine pe la casele tuturor. Astăzi nu se muncește la câmp și nici în gospodărie, nu se spală și femeile nu torc pentru a nu avea parte ghinion și boală tot restul anului.
Noaptea ielelor – 23/24 iunie
Totodată, această zi este legată de ființele supranaturale cunoscute drept iele. Ielele sunt fecioare zănatice, cu o mare putere de seducţie şi cu puteri magice. Se crede despre ele că locuiesc în văzduh, în păduri sau în peşteri, pe maluri de ape sau la răspântii şi apar noaptea la lumina lunii, rotindu-se în horă, în locuri retrase, dansând goale, cu părul despletit şi cu clopoţei la picioare, în unele legende. Locul pe care au dansat rămâne ars ca de foc şi iarba nu mai creşte acolo. Se crede că în Noaptea de Sânziene ielele se adună şi dansează în pădure, iar cine le vede rămâne mut sau înnebuneşte.
Sursa: folclor-romanesc.ro