Ești aici
Home > Posts tagged "Iisus Hristos"

Dumnezeu binecuvintează puținul

Cine a zis că hrana nu este importantă? Că omul poate trăi numai spiritual? Numai din rugăciune și viață duhovnicească? Că omul se poate sătura numai ascultând cuvântul lui Dumnezeu? Suntem și trup, iar trupul se întreține cu hrană trupească. Hrană care să ofere trupului suportul necesar existenței. „Pâinea cea

E vremea Schimbării (Jos masca!)

Ce bine ar fi ca ceea ce este dincolo de fața noastră să fie mai bun decât ceea ce ea arată! Hristos Se schimbă la față înaintea apostolilor, arătându-Se așa cum este, așa cum doar lor le-a permis să-L vadă, în lumina Sa necreată, strălucind ca soarele. În spatele omului pe care

Îndrăznește, fiule!…

Una dintre condițiile dobândirii vindecării, atât trupești, cât și sufletești, este îndrăzneala, curajul. Faptul de recunoaște că ești bolnav sau de a recunoaște că ai greșit înaintea cuiva (ne vindecăm abia după ce realizăm că suntem bolnavi și căutăm tratament, și ni se iartă greșelile, păcatele, pe măsură ce le

Fiți fără griji!

"Nu purtați grijă pentru viața voastră ce veți mânca și ce veți bea, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca; oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea?" Evanghelia despre grijile vieții aduce la lumină esențele vieții și echilibrul pe care trebuie să-l păstrăm în

Sfântul

A vorbi despre sfințenie, într-o lume care nu mai crede nici măcar în normalitate, pare cam nerealist. Biserica sărbătorește, în prima Duminică după Rusalii, sfințenia. Primul efect al Pogorârii Duhului Sfânt este, astfel, deschiderea căii către sfințenie. „De acum și până-n veac!”. Nu doar pentru cei din momentul acela, ci pentru

Tatăl, Fiul și fiii

Învățăm rugăciunea Tatăl nostru de la cele  mai fragede vârste și ni se inserează în suflet credința că pe lângă părinții pământești, pe lângă un tată pământesc, avem și un Tată în ceruri. Al nostru, al tuturor. Ne considerăm fii ai lui Dumnezeu prin însuși faptul că existăm în această lume,

Eu sunt Lumina lumii!

După ce a deschis "ochii" duhovnicești ai samarinencei, arătându-Se ca Lumină a lumii, de data aceasta Mântuitorul deschide ochii trupești ai unui orb din naștere. Sigur că Hristos, Care este un generos, ca Dumnezeu ce Se află, nu se rezumă numai la nevoia trupească, ci dă "la pachet" și cealaltă vedere,

Mi-e sete!

Dumnezeu cere apă de la om... El, Care a creat apele, Care a izvorât apă din piatră, Care a prefăcut apa în vin, Care a ținut ploaia, să nu cadă pe pământ timp îndelungat, Care a pornit apele de s-au făcut potop, însetează. Avea să mai strige o dată, mai târziu,

Vrei să te faci sănătos?

Nu am om! Doi slăbănogi: unul cu prieteni, altul fără.Ambii au fost vindecați de Hristos. Unul pentru credința celorlalți, altul, din mila lui Dumnezeu, văzând singurătatea sa. De ce, de 38 de ani, nu se găsise nimeni să-l ajute să intre la timp în apă, nu știm. Bănuim că nu încetase să

Sus