Ești aici
Home > Educație > Viaţa pe o scenă de teatru

Viaţa pe o scenă de teatru

Eric Berne ne spune că scenariul de viaţă este un plan preconștient după care ne structurăm perioade lungi de timp sau chiar întreaga viaţă. Acest scenariu este un plan al vieţii pe care ni-l conturăm în copilăria mică sub influenţa presiunii exercitate de părinţi. Astfel, mare parte din felul în care ne trăim viaţa este dictată inconștient de evenimentele semnificative din perioada copilăriei. De regulă, copiii caută această programare pentru că au nevoie de un mod în care să își structureze timpul și activitatea, pentru că aceasta dă un sens vieţii lor și pentru că în general oamenii au nevoie să li se spună ce să facă, iar părinţii sunt dornici să transmită mai departe scenariul din dorinţa de a proteja și învăţa copilul. De multe ori, nevoia părinţilor de a transmite modele este mai mare decât nevoia copilului de a fi programat. Eric Berne a explicat această nevoie  inconștientă a părinţilor prin trei motive: dorinţa de nemurire, cerinţele pe care părintele trebuie să le îndeplinească conform propriului scenariu și dorinţa de a se elibera de cerinţele propriului scenariu transmitându-le altcuiva. Acest fenomen este numit de Fanita English “Cartoful fierbinte”, întâlnit adesea în cazul scenariilor dramatice.

Scenariul de viaţă poate fi văzut ca o piesă de teatru – cunoscând personajele și intriga, poţi ajunge să preconizezi felul în care se va finaliza povestea. Cu toate acestea, finalul poate fi schimbat în momentul în care personajul principal alege în mod conștient să facă o schimbare. Schimbându-și propriile replici, îi determină și pe ceilalţi să răspundă diferit și astfel piesa se restructurează și continuă în mod diferit.

Nu se poate spune cu certitudine dacă fiecare dintre noi are un scenariu de viaţă, însă fiecare este programat într-o măsură mai mică sau mai mare în primii ani de viaţă. Cu toate acestea, se poate vorbi despre flexibilitate, această programare putând fi modificată de factori externi cu impact semnificativ.

Când omul reușește să se alibereze de programarea parentală, devine liber și capabil să își organizeze propriul său spectacol.

Articole similare

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Sus