Ești aici
Home > Spiritualitate > Vrei să fii fericit?

Vrei să fii fericit?

Putem spune că omul este o ființă aflată în căutarea fericirii. Ne împlinim sau ne ratăm viața în funcție de atingerea sau nu a acesteia.

Vorbim deseori despre fericire, ca despre un deziderat al vieții, ca și cum ar fi o țintă de atins, un punct de bifat, un buton buton pe care să-l apăsăm și să ne aducă starea de fericire.

Ce ne face, însă, fericiți? Putem ajunge la fericire?

Trăim, fiecare dintre noi, momente în care credem că suntem fericiți. În care ne bucurăm de un moment, de o stare pe care o numim „fericire”.

De cele mai multe ori, însă, dacă cineva ne-ar întreba dacă suntem fericiți, probabil că n-am ști ce să răspundem.

Avem momentele noastre bune. Avem stările noastre de bine, în care spunem: Cred că sunt fericit!

Cu siguranță că ar trebui să se întâmple mai des. Că putem găsi mai des motive de a fi fericiți. Lipsa fericirii vine, din păcate, din pricina locurilor în care o căutăm sau a criteriilor pe care i le atribuim.

Denumirea de „antropos”, dată de greci omului, aduce în discuție sensul existenței umane. Cuvânt tradus, de obicei, prin ideea de „cel ce privește în sus”, arată care este ținta spre care ar trebui să tindă ființa umană și sursa fericirii, a împlinirii sale.

„În vreme ce, aplecate, celelalte animale privesc spre pământ, / Omului i-a dat un chip înălțat / Și i-a poruncit să privească spre cer, îndreptându-i privirea semeață spre stele”. (Ovidiu) De aceea, stând în picioare, privește la cer spre a-L căuta pe Dumnezeu…

Deseori, omul caută împlinirea în lucruri neesențiale, lucruri care, de fapt, nu sunt dătătoare de fericire. De ce asta? Pentru că, așa cum spunea părintele Teofil: „tot ceea ce este creat de om, chiar pentru împlinirea omului, în realitate nu-l poate împlini pe om, pentru că nu te poate împlini ceva inferior ție. Dacă creezi un lucru, sigur că lucrul pe care îl creezi este mai prejos de tine, și atunci nu poți fi mulțumit cu un lucru care n-are rostul de a te împlini”.

Totodată, lipsa de atenție asupra lucrurilor bune care există în viața noastră, asupra oamenilor din viața noastră, asupra motivelor de bucurie zilnică pe care le avem și țintirea unor idealuri de fericire, fie greu de atins, fie fals împlinitoare, aduc în viața noastră stări de nemulțumire, de întristare, de neîmplinire.

Nu le putem avea pe toate. Nici nu avem nevoie de toate. Nu le putem face pe toate. Nici nu e cazul. Este necesar să avem cele de care avem nevoie și să facem cele necesare.

Într-un cuvânt al său, părintele Haralambos Papadopoulos spunea că: „una dintre pricinile fundamentale ale nefericirii omului este aceea că se concentrează continuu pe ceea ce-i lipsește, iar nu pe ceea ce are sau pe ceea ce în mod realist poate să izbândească. Atunci când în mod necontenit căutăm ceea ce nu avem, fără să ne bucurăm de ceea ce trăim, atunci iadul ne închide în chip batjocoritor vederea”.

Vrem să fim fericiți? Sigur că vrem. Rămâne să găsim în ce suntem fericiți. Unde căutăm fericirea? Ce ne face fericiți? Avem motive să fim? Cu siguranță că da. Trebuie doar să le vedem.

Foto: Taf

Articole similare

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Sus