Un rol important în peisajul brașovean în educația tinerelor fete l-a avut Maria Baiulescu. (n. 21 august 1860, Braşov – 24 iunie 1941, Braşov). Scriitoare, militantă pentru emanciparea femeilor din România. Fiica protopopului Bartlomeu şi a Elenei Băiulescu.
A fost influenţată profund de mama sa, colaboratoare a Societăţii Reuniunea Femeilor Românce şi preşedinta „comitetului politic” al doamnelor române din Braşov în timpul mişcării memorandiste, din 1892 – 1994. Maria Băiulescu îşi face studiile la Şcoala Secundară Germană şi la Institutul Francez de Domnişoare din Braşov.
Ţine prima conferinţă cu temă feministă în oraşul natal, în 1896, cu tema Rolul femeii în societatea de azi, urmată de Misiunea femeii române (1901). Membră a Reuniunii Femeilor Românce din Braşov, din 1906, în anul următor devenea preşedinta acesteia (funcţie preluată de la mama ei). Îmbinând mişcarea feministă cu lupta naţională a românilor din monarhia austro-ungară, Maria Băiulescu a iniţiat crearea Uniunii Generale a Femeilor Române din Transilvania şi Ungaria.
În 1908 a transformat orfelinatul patronat de Reuniune în şcoală de menaj şi industrie casnică, iar în 1920 în şcoală profesională. În timpul Primului Război Mondial (1914 – 1918) s-a refugiat la Iaşi, participând la activităţile Societăţii Ortodoxe, sub patronajul căreia va înfiinţa Societatea pentru Ocrotirea Orfanilor de Război şi Asociaţia pentru Emanciparea Civilă şi Politică a Femeii Române (1917).
Revenită la Braşov, în 1918, preia conducerea Reuniunii Femeilor Românce şi a Uniunii Femeilor Române şi se dedică asistenţei sociale, activând în mai multe societăţi: Societatea pentru Ocrotirea Orfanilor de Război, Crucea Roşie, Profilaxia Tuberculzei, Invalizii de Război ş.a.
A debutat în revista Meseriaşul Român cu traduceri din limbile engleză şi franceză. Cu timpul se afirmă ca publicistă, ajungând să scrie pentru multe dintre marile reviste şi ziare ale vremii. Colaborează cu mai multe publicaţii, printre care „Vatra”, „Familia”, „Gazeta Femeii”, „Tribuna” „Universul literar” etc. Debutează cu traduceri din literatura germană şi franceză, semnând cu pseudonimul „Sulfina”. A publicat apoi volume de versuri, proză şi dramaturgie: Note şi impresiuni (1896), Vacanţii (1903) şi Extaz (1908), şi a semnat traduceri din Saltîkov-Şcedrin, Louis de Meurville, H. Bernstein, Ferdinand Freiligrath, Fr. Schiller, H. Sudermann, W. Shakespeare, J. W. Goethe.
Publică, sub pseudonim, proză şi articole politice. Este una dintre puţinele femei care participă şi la scrierea enciclopediei române „Astra”.
A fost distinsă cu medalia „Crucea Reginei Maria”, clasa I şi medalia „Ferdinand I”.
În Brașov un colegiu a primit numele Maria Baiulescu în respect pentru contribuția ei majoră în educație.
Istoria școlii este și ea deosebit de importantă.
1770 – anul construirii cladirii situate in zona cea mai veche şi cea mai încarcată de istorie medievală a Braşovului; clădirea şcolii se află, nu întâmplător, lângă Bastionul Ţesătorilor, mărturie a preocupărilor de altă dată ale braşovenilor, vestiţi meşteşugari şi comercianţi;
1953 – se înfiinţează Centrul şcolar profesional de textile, pielărie şi cauciuc, prin furnizarea a trei şcoli: Şcoala profesională de Cauciuc patronată de Fabrica de Cauciuc „Fartec” Braşov, Şcoala Profesională de Tăbăcărie patronată de Fabrica „Timpuri Noi” Braşov şi Şcoala Profesională Textilă patronată de Fabrica „Partizanul Roşu” Braşov;
1968 – Şcoala Profesională “ Partizanul Roşu ” îşi schimbă denumirea în Şcoala Profesională M.I.U. ( Ministerul Industriei Usoare ) şi odată cu aceasta şi structura planului de şcolarizare. Apar meserii noi ca: tricoter, confecţioner îmbrăcăminte şi forma de învăţământ şcoala de ucenici pentru meseriile:tăbăcar mineral şi confecţioner îmbrăcăminte.
1973 – se înfiinţează forma de învăţământ liceu, cu denumirea de : Liceul Industrial Nr.5, alături de Şcoala Profesională Nr.9 Braşov;
Pe lângă clădirea din strada Castelului, şcoala a avut două ateliere şcoală pe strada Toamnei nr.5, demolate în anul 1987 prin sistematizarea oraşului, şi pe Matei Basarab nr.27, care s-au pierdut prin introducerea în patrimoniu a acestui spaţiu de către S.C. Carpatex în anul 2003;
1990 – Liceul Industrial Nr.5 şi Şcoala Profesională nr.9, care formau Grupul Şcolar al Ministerului Industriei Usoare, işi schimbă denumirea în Grup Şcolar de Industrie Uşoară Braşov;
2003, 2 aprilie – se aprobă Programul Phare 1 pentru dezvoltarea învăţământului profesional şi tehnic cu componentele : reabilitarea clădirilor, stagii de formare a profesorilor şi dotarea cu echipamente a atelierelor;
2004, 1 septembrie – şcoala îşi schimbă numele în Colegiul Tehnic „Maria Baiulescu”- Braşov
Surse: wikipedia.org delcampe.net http://enciclopediaromaniei.ro http://colegiulbaiulescu.ro
Gabriela Bularca – Realizator Grupul Iubim Brasovul
