Acum exact un an porneam pe un drum nou. Dacă mi-am dorit acest drum? Niciodată nu m-am gândit la asta. Ce-i drept, unul din scopurile mele în această viață este acela de a promova oameni, de a cunoaște oameni, de a întâlni oameni și de a-i asculta, cu bune și cu rele. Îmi place să descopăr oameni și să îi prezint mai departe. Nu am forta necesară, nu sunt o personalitate, sunt un om ca fiecare, un simplu om, cu bucurii, cu tristeți, cu împliniri și cu aspirații. Dau ușor înapoi când se închide o ușa, nu insist și aștept ca oamenii să vină ei spre mine, pentru a nu da buzna în viețile lor. 

Dar să revenim la subiectul acestui mic articol.

Acum un an am primit o provocare, aceea de a face parte din cel mai mare grup de promovare al Brașovului. Mai mult de atât, nu doar de a face parte din acest grup ci de a fi parte din echipă. Da, aș putea spune cam mare pălăria pentru mine, e o vorbă pe la noi. Sunt un simplu artizan, care încerc să cunosc și să învăț mereu cât mai multe din acest domeniu, să descopăr lucruri noi.

M-am uitat cu mirare spre omul care îmi propunea acest lucru, știam forța acestui grup, cunoașteam omul, dar cine nu îl cunoaște pe Eugen în Brașov? Și am întrezărit posibilitatea de a avea acea casă în care pot duce la îndeplinire menirea mea. Am spus da, ș i în acel moment au început fricile.

Cum au fost începuturile? Sincer vă spun că foarte grele, îmi tremurau genunchii la fiecare postare pe care o făceam, erau articole timide, nu aveam curaj să le dau drumul în mediul online, este dificil să vii dintr-un mediu ca al meu, al meșteșugurilor, al muncii asidue dar calde, al orelor petrecute cu lucrul în mâna și cu gândurile tale în micul atelier, al zilelor de târguri cu bune și cu rele, pe frig, ploaie sau arșița, al atelierelor cu zeci de copii minunați, și al orelor petrecute în muzee, și să ieși într-un mediu online care nu este obișnuit cu ceea ce ai tu de spus, cu postările legate de meșteșuguri, cu expozițiile din muzee și cu târgurile meșteșugărești, cu șezătorile sau cu cluburile de lucru de mâna.

Vă spun sincer că este un șoc destul de mare, șoc pe care am simțit că cei din jurul meu nu îl înțeleg la adevărata lui imensitate. Aceste două lumi sunt total diferite și am încercat să devin un fel de punte de legătură între ele.

De fapt asta mi-am propus, dacă am reușit, doar timpul va decide.

Articol de articol, emisiune de emisiune am crescut odată cu rubrica Artizanii Cetății, pentru că acest nume l-am propus și a fost acceptat, ideea mea mereu este de a folosi denumiri românești, avem o limbă frumoasă.

Dacă am vrut să renunț? Oooo da, de câteva ori. De ce? Pentru că simțeam că poate nu fac ceea ce trebuie, că nu promovez oamenii așa cum trebuie, la adevărată lor valoare, că nu știu să pun întrebările potrivite într-o emisiune, că nu este locul meu aici.

Acest an a fost pentru mine un an cu multe provocări, a fost un an în care m-am redescoperit pe mine, mi-am depășit limite și temeri, mi-am demonstrat că pot mai mult decât știam că pot, am descoperit puterea mediului online, am cunoscut oameni extraordinari, am simțit puterea unui grup și am căpătat aripi. 

Nu știu dacă voi face asta toată viață, de fapt noi oamenii nu avem certitudini nici pentru clipa ce vine, dar știu că este ceea ce îmi doresc.

Vă mulțumesc dragii mei, vă știți voi care!

Gabriela Bularca – Artizanii Cetatii