Hai la Focul lui Sumedru! O tradiție mai veche de 2000 de ani pe aceste meleaguri

Focul lui Sumedru (Sâmedru), în tradiția populară românească, este o rămășiță a vechilor datini și obiceiuri aparținând dacilor, se sărbătorește pe data de 25 octombrie, Focul lui Sumedru se mai știe în popor ca fiind ziua soroacelor. Această zi are o semnificație specială în cultura tradițională a satului românesc. Tradiția are peste 2.000 de ani vechime și probabil este una dintre cele mai vechi sărbători păstrate încă in spațiul românesc.

Obiceiul se mai păstrează în satele si orasele din județele Argeș, Dâmbovița, Brașov si Bacău.
În preajma unui imens rug aprins de tineri într-un loc înalt al satului, munte, deal sau o movilă, se adună întreaga suflare a așezării. În formele vechi, în mijlocul grămezii de lemne și al cetinii de brad se implanta pentru a fi incinerată tulpină unui arbore tăiat din pădure, substitut al zeului fitomorf care moare și renaște anual. În jurul rugului funerar întreținut cu lemne uscate, paie și spuldării de la meliețatul cânepei, se strigă, în cor, în formula consacrată “Hai la Focul lui Sumedru”. Femeile împărțeau la moartea anului pastoral covrigi, fructe și băutură. Acolo se mânca, se bea, se glumea, se juca în timp ce butucul sau bușteanul, era mistuit de flăcări. Petreceau, jucând și chiuind, până și femeile în vârstă. Momentul cel mai așteptat era prăbușirea bradului incinerat, moment ce indică renașterea simbolică a zeului mort. Prin direcția în care cădea trupul divin (jarul sau tăciunii aprinși) se aprecia care dintre feciori sau fete urmau să se căsătorească în noul an. La plecare, participanții luau cărbunii aprinși cu care fertilizau grădinile și livezile.
Cine este Sumedrul?
Sumedru, zeu al Panteonului românesc, incinerat simbolic în cadrul unui spectaculos ceremonial nocturn, a preluat numele și data de celebrare ale Sfântului Dumitru, Marele Mucenic de la Salonic, din Calendarul Ortodox. Împreună cu Sângiorzul, Sumedru împarte anul pastoral în două anotimpuri simetrice: vara între 23 aprilie și 26 octombrie, având ca miez al timpului data de 20 iulie (Sântilie), iar iarna între 26 octombrie și 23 aprilie, cu miez al timpului la 16 ianuarie (Sânpetru de Iarnă). În opoziție cu Sângiorzul care încuie iarna și înfrunzește codrul, Sumedru încuie vara și dezfrunzeste codrul. În legende, credințe, basme, Sumedru este un om obișnuit, crescător de animale, sau un sfânt care umblă pe pământ însoțit adesea de Sângiorz. Ca personaj mitic, se metamorfozează pe timpul nopții în porc, străveche divinitate agrară.
În această noapte, tinerii adunau vreascuri și înălțau focuri uriașe, este o noapte dedicată poveștilor, în timpurile străvechi acest obicei era mult mai spectaculos, focurile se înălțau pe toate dealurile înalte, și tot satul se aduna în jurul lor și întregul sat spunea ca un descântec în cor: “Hai la focu’ lui Sumedru!”.
Popular se mai spune de această zi “La Sângiorz se încaieră câinii/ La Sumedru se bat stăpânii!” adică primăvara, când se formează turmele, se încaieră câinii, pentru că nu se cunosc, toamna, când se împart oile, se bat stăpânii pentru că nu se respectă contractele încheiate la Sângiorz.
Legenda spune că Dumnezeu i-a chemat la El să le încredinteze cheile vremii, pe Sângeorz și Sumedru:
„Iaca de acum vă încredintez vouă cheile vremii și la porunca mea aveți să închideti mai devreme sau mai târziu, vremile anului. Sfinții au primit cheile și unul a plecat în dreapta, și unul în stânga. Când se aude troncănit de broaște, Sângeorzul întinde mâna și ia cheile din mâna lui Sâmedru, și mereu închide iarnă cu o cheie, iar cu cealaltă deschide primăvară, vremurile bune, căci prin glasul broaștei a primit o veste și porunca de la Dumnezeu. Când păsările călătoare sunt duse de la noi, când nu se mai aude troncănit de broască, Sâmedru întinde mâna și primește cheile de la Sângeorzul, apoi cu grabă închide vremea bună cu o cheie și cu cealaltă deschide iarna. Ei poartă cheile la brâu, că nu cumva să le fure cineva din ușile vremii și să se joace cu vremea cum le place.”
Această sărbătoare vrea să țină toamna în loc. Obiceiul are și o vorbă populară: “Hai la focul lui Sumedru/C-a tăiat Dumitru iedu”.
Tot în popor se spune că la Sumedru Dumnezeu încuie pământul, ceea ce înseamnă că viață vegetală s-a retras în pământ pregătindu-se pentru perioada de iarnă. Ca urmare a acestei credințe populare, s-a născut datina de a face foc în ajunul sărbătorii, pentru a da căldură pământului.
Superstiții, datini și ritualuri legate de această sărbătoare
Peste focul lui Sumedru este bine să sară copiii, ca să fie sănătoși tot anul, sau tinerii ce vor sări se vor căsători în decursul anului.
După ce focul era mistuit pe dealuri, întorşi acasă gospodarii erau cu băgare de seamă, pentru că se spune că în zori puteau primi semne despre cât de grea sau de blândă va fi iarna care bătea la uşă .
Dacă în noaptea lui Sumedru oile se culcă grămadă, în ciopor, va fi iarnă grea, dacă oile dorm răsfirate, se aşteaptă o iarnă blândă .
Dacă la Sumedru e lună nouă, iarna începe în curând şi se gată iute, iar dacă e lună plină, iarna începe curând şi se gată târziu, va fi iarnă grea.
Ciobanii pândesc toată noaptea unde dorm oile şi, dacă dimineaţa se va scula întâi o oaie albă şi va pleca în jos iarna va fi grea, iar dacă se va scula o oaie neagră şi va pleca în sus, iarna va fi uşoară .
Dacă hârciogii adunau mai multe provizii ca de obicei sau dacă era abundență de nuci și gutui, urma tot o iarnă grea, iar sătenii se pregăteau din timp.
În satele din țara Hațegului, proprietarii de cai tund coamele cailor până la 3 ani ca să aibă păr frumos.
În ținutul Pădurenilor se obișnuia să se facă o cruce pe zidul acareturilor cu un tăciune rămas de la focurile de Sf. Dumitru, împotriva spiritelor rele.
În Bucovina, persoanele care vor semăna usturoiul după Sâmedru vor avea parte anul viitor doar de pagubă.
În regiunea Olteniei, oamenii cred că doar dacă vei respectă toate tradițiile acestei sărbători vei fi într-adevăr protejat de necazuri și primejdii.
În unele sate batrânele cred că-i primejdie să se pieptene pe par de Sâmedru. La sărbătoarea lui Sâmedru se credea că morții ieșeau din pământ, din morminte și se făceau moroi, vârcolaci și strigoi.
Hai la Focul lui Sumedru!

Ion Ghinoiu – Comoara satelor, calendar popular
Ion Ghinoiu – Calendarul țăranului român
Tudor Pamfilie – Sărbătorile la români

#Iubim_Braşovul #Educație_Artizană #Business_Living_Grupul_Iubim_Brașovul #ArtizaniiCetății #RealizatorGabrielaBularca