Limba idiş

Limba idiş
Istoric. Prezenţa evreilor pe teritoriul românesc datează din secolul al II-lea. Din perioada între căderea Imperiului Roman şi secolul al XI-lea nu prea avem izvoare privind prezenţa evreilor. Dintr-o sursă din anul 1165 aflăm însă de evrei bizantini care au legături bune cu vlahii sud-dunăreni. La jumătatea secolului al XVI-lea este atestată
prima comunitate evreiască în Bucureşti. În Transilvania evreii erau prezenţi încă din
secolele XI-XII. În Transilvania, evreii s-au asimilat cu precădere populaţiei maghiare. Pe
teritoriul Moldovei şi Ţării Româneşti evreii au devenit vorbitori de limbă română. În 1930 se declarau evrei 728 115 persoane, din care circa 500 000 vorbeau idiş. Dupăholocaust, majoritatea evreilor au părăsit România (date puse la dispoziţie de Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale).
a) recunoaşterea limbilor regionale sau minoritare ca o expresie a bogăţiei
culturale
Limba idiş mai este vorbită în România doar de o parte a membrilor minorităţii evreieşti – circa 900 persoane, din totalul de 5785 persoane care s-au declarat etnici evrei la recensământul din 2002. Reprezentarea minorităţii în viaţa publică este asigurată de
Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, care reuneşte 38 de comunităţi, aflate în toate zonele ţării. Cea mai numeroasă comunitate se află în Bucureşti – peste 3500
persoane.
Limba idiş, foarte mult utilizată de evreii din România interbelică, este în prezent puţin practicată în comunicarea curentă, în special de persoane în vârstă, statisticile neoficiale
înregistrând circa 1100 vorbitori. Afectată dramatic de holocaust şi de totalitarismul perioadei comuniste, ca şi în alte state central şi est europene, limba idiş a rămas mai mult o limbă de cultură, păstrătoare a unui patrimoniu cultural inestimabil creat de-a
lungul a sute de ani de istorie. Perioada de maximă dezvoltare a limbii idiş în România a fost sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, când între milioanele de vorbitori
din Europa se numărau şi cele câteva sute de mii de vorbitori din ţara noastră.
Aşa cum a constatat Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei în 1996, când a aprobat Recomandarea nr. 1291 asupra culturii idiş, ca şi în toată Europa, în România
această limbă se vorbeşte într-o comunitate din ce în ce mai restrânsă, din ce în ce mai îmbătrânită, fiind chiar ameninţată cu dispariţia. Odată cu stingerea limbii, ar dispărea şi una din cele mai bogate culturi ale Europei, ea însăşi un mozaic datorită influenţei contextelor în care s-a manifestat şi un liant între limbile şi naţiunile europene. Acest risc
pronunţat de stingere a limbii idiş pe teritoriul României a fost şi motivul pentru care
Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România a solicitat ca idişul, şi nu ebraica, să fie protejat potrivit prevederilor Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare.
b) respectarea ariei geografice a fiecărei limbi regionale sau minoritare, în aşa fel încât diviziunile administrative existente ori noi să nu constituie un obstacol pentru
promovarea respectivei limbi regionale sau minoritare
Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România reuneşte 38 de comunităţi răspândite în toate zonele ţării: Alba Iulia, Arad, Bacău, Baia Mare, Bârlad, Bistriţa, Botoşani, Brăila,
Braşov, Bucureşti, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Dej, Deva, Dorohoi, Fălticeni, Focşani, Galaţi, Huşi, Iaşi, Lugoj, Oradea, Piatra-Neamţ, Piteşti, Ploieşti, Rădăuţi, Reşiţa,
Roman, Satu Mare, Sibiu, Sighetu Marmaţiei, Suceava, Tecuci, Timişoara, Târgu Mureş, Tulcea, Vatra Dornei.
Conform datelor recensământului din anul 2002, limba idiş se mai vorbeşte încă, fără nici
un fel de limitări sau bariere, în aproape toate comunităţile. Un număr relativ mai mare de
vorbitori există în zonele cu comunităţi evreieşti mai numeroase – Bucureşti, judeţele Bacău, Arad, Bihor şi Alba.
c) necesitatea unei acţiuni hotărâte pentru promovarea limbilor regionale sau
minoritare în vederea salvgardării lor.
Limba idiş este utilizată în prezent mai ales în domeniile învăţământului superior, culturii şi schimburilor culturale, fiind păstrătoarea unui patrimoniu cultural divers şi valoros. În
administraţia publică nu sunt condiţii pentru a fi utilizată, datorită inexistenţei unor
localităţi în care populaţia evreiască să depăşească 20% din locuitori. Nu deţinem date care să ateste utilizarea limbii idiş în justiţie, servicii publice, viaţa economică şi socială, schimburi transfrontaliere.
Cele mai importante măsuri luate de autorităţile române în sprijinul limbii idiş sunt legate de domeniul culturii: prin bugetul autorităţilor locale, al Federaţiei Comunităţilor
Evcreieşti, al Ministerului Culturii se asigură, după caz, cheltuielile de funcţionare ale Teatrului Evreiesc de Stat, turnee ale acestei instituţii, cheltuielile necesare unor centre de
cercetare, biblioteci, muzee care deţin un fond de carte sau exponate în limba idiş, sunt sprijinite proiecte culturale punctuale care oferă un cadru de manifestare acestei limbi.
d) facilitarea şi/sau încurajarea folosirii, oral ori în scris, a limbilor regionale sau minoritare, în viaţa publică ori în viaţa privată
În România nu există bariere care să limiteze folosirea limbii idiş, în oral sau în scris, în viaţa privată sau în viaţa publică. Dimpotrivă, efortul autorităţilor şi al puţinilor vorbitori se concentrează asupra menţinerii acestei limbi în uz, redescoperirii istoriei ei, punerii ei
în valoare prin cultură. Legat de utilizarea în viaţa publică, limba idiş se menţine vie în
domeniul activităţilor culturale şi, mai puţin, al mass media: Teatru. Cel mai important păstrător şi promotor al limbii idiş în România este Teatrul
Evreiesc de Stat din Bucureşti. Cu o istorie de peste 130 de ani, Teatrul Evreiesc de Stat a
rezistat unor perioade dramatice din istorie, fiind astăzi singurul teatru al unei minorităţi naţionale din Bucureşti şi unul din cele câteva teatre idiş profesioniste care s-au mai
păstrat în Europa. Este continuatorul primului teatru profesionist de limbă idiş din lume, fondat la Iaşi în 1876 de scriitorul şi artistul Avram Goldfaden. Mutat ulterior la
Bucureşti, Teatrul Evreiesc era centrul cultural al comunităţii evreieşti, care în perioada interbelică număra cateva sute de mii de oameni. În timpul dictaturii fasciste activitatea
teatrului a fost oprită, actorii nemaiputând juca în limba maternă. Din 1948 funcţioneazăca teatru subventionat de stat, cu o sală proprie, aflată în vechiul cartier evreiesc al
Bucureştiului. Ca şi în toate celelalte teatre, în perioada comunistă, la Teatrul Evreiesc au fost spectacole interzise sau cenzurate. Dar teatrul, idiferent de limbă, era o formă de rezistenţă prin cultură a poporului român, inclusiv a comunităţii evreieşti din ce în ce mai
restrânse. Directorul Teatrului Evreiesc de Stat, Harry Eliad, îşi amintea în anul 2006, când s-au
sărbătorit 130 ani de la crearea instituţiei, că trupele particulare de teatru evreiesc din Bucureşti erau constituite din actori celebri, care aveau să plece apoi în toate colţurile lumii. Genul revistei era cel mai îndrăgit. Actorii jucau în cartiere, in diverse grădini publice sau în sălile unor cinematografe. “Muzica, teatrul şi cultura au fost balsam pentru durere, în momentele grele… In fiecare familie evreiască se cânta, se dansa şi se spuneau
versuri, iar la evrei exista o tradiţie în acest sens”, spune dl. Eliad în Jurnalul Naţional,
septembrie 2006.
Astăzi Teatrul Evreiesc de Stat (www.teatrul-evreiesc.ro) prezintă spectacole de toate genurile în limba idiş, asigurând traducerea la cască în limba română. Marea majoritate a
spectatorilor nu cunosc limba, dar apreciază valoarea pieselor şi a actorilor. Trupa a atras cu timpul şi actori români, care au învăţat limba idiş. Preambulul de pe pagina web, semnat de Harry Eliad, este o pledoarie şi un îndemn pentru spectatori – “Limba idiş nu
trebuie să moară!”.
Teatrul Evreiesc de Stat participă la numeroase turnee şi festivaluri în România şi în străinătate, menţine strânse legături cu puţinele instituţii similare care există în lume,
pregătind permanent spectacole în premieră din clasicii literaturii idiş.
Teatrul idiş este uneori prezent nu numai pe scenă, ci şi în emisiunile radioului şi televiziunii. De exemplu, ziarul Adevărul relata în mai 2003 că Teatrul Naţional de
Televiziune şi TVR Internaţional au prezentat spectacolul cu piesa Sonata Kreutzer de Iacob Gordin, realizat în studioul Televiziunii Române împreună cu Teatrul Evreiesc de Stat.
Muzee. La Bucureşti funcţionează Muzeul de Istorie a Evreilor din România „Şef rabin dr. Moses Rosen”, care păstrează un bogat patrimoniu legat de limba idiş. Unfond important de exponate păstrează date despre cultura şi literatura idiş din România –
Wolf Zbarjer Ehrenkranz (poet), Eliezer Steinberg (fabulist), Iacob Groper (poet şi eseist), Iţic Manger (poet si prozator) etc. O fotografie de grup, din 1908, evocă primul Congres de limba idiş, tinut la Cernăuţi. Un turn al presei sugerează efervescenţa gazetărească din perioada interbelică – 500 de titluri de gazete evreieşti apărute in România în limbile română, idiş, ebraică, germană, ladino, sau bilingve. Marii gazetari
evrei din presa românească, marii reporteri ai cotidianelor importante ale ţării işi se
regăsesc în muzeu. Un loc central este dedicat teatrului evreiesc. O scena in miniatură, o vitrină cu costume, panouri de afişaj şi numeroase documente, cronici, fotografii,
programe amintesc despre primul teatru idiş apărut în Iaşi, la „Pomul Verde”, in anul 1876, datorită lui Avram Goldfaden, apoi şi la Bucureşti.
La 30 iulie 2002 a fost inaugurat la Sighetu Marmaţiei Muzeul „Elie Wiesel”, în casa
unde s-a născut şi a copilărit marele om de cultură şi scriitor, născut în 1928,
supravieţuitor al lagărelor fasciste, domiciliat în prezent în SUA. Este singurul scriitor
originar din România care a primit premiul Nobel (până în 2009, cand premiul i-a fost
acordat şi Hertei Müller). În muzeu se găsesc piese de mobilier dar şi tipărituri evreieşti vechi, cu rugăciuni în idiş. După război, Wiesel a ajuns in Franţa, unde a început sălucreze ca translator şi jurnalist. La jumătatea anilor ’50, Elie Wiesel l-a intâlnit pe
François Mauriac, care l-a îndemnat să scrie pentru a depune mărturie în locul a milioane de oameni despre holocaust. Iniţial scrisă in limba idiş, cartea sa autobiografică„Noaptea” l-a consacrat pe Elie Wiesel ca scriitor şi i-a adus notorietate mondială. În alte vechi centre evreieşti din România, ca de exemplu la Cluj sau la Şimleu Silvaniei, în sinagogi care nu mai sunt utilizate pentru cult din lipsă de enoriaşi, funcţioneazăorganizaţii care promovează dialogul intercultural şi tradiţiile evreieşti. Casa Tranzit din
Cluj este deosebit de activă în acest sens.
Muzica. Limba idiş se mai păstrează încă în muzica klezmer, promovată în România de corurile unor sinagogi sau de ansambluri evreieşti. Acest gen de muzică este un limbaj cu
caracter universal, strâns legat de viaţa religioasă, reprezentând oamenii obişnuiţi sau chiar istoria lor din multe puncte de vedere. Deşi la origini a fost o muzică care se dansa, ea poate fi acum ascultată în sălile de concerte sau pe înregistrări. Se pare că a influenţat
mult alte genuri de muzică din centrul Europei. „In Romania de demult, în fiecare târg se cânta această muzică. La Iaşi, de pildă, în anul 1835 exista chiar o breaslă a lăutarilor
evrei…Tot acolo fiinţa şi o sinagogă a lăutarilor” (date şi aprecieri preluate de pe pagina web a muzicianului Berti Barbera).
„Hakeshet Klezmer Band” este o componentă a Ansamblului Artistic al Comunităţii Evreilor din Oradea, fiind prima formaţie klezmer din România care a fost invitată la cel
mai prestigios festival al acestui gen de muzică din lume, organizat în localitatea Tsfat, din Israel. Cu ocazia participării lor la acest festival, artiştii au înregistrat şi primul lor album, intitulat „Give me a lift to Tsfat” (din ziarul CRISANA – Oradea, noiembrie
2008).
Cinematografie. La 1 februarie 2009 a avut loc la Cinemateca Română premiera oficială
a două filme documentare semnate de regizorul Radu Gabrea, “Moştenirea lui
Goldfaden” şi “Rumenye! Rumenye!”, care au ca temă centrală cultura idiş. Radu
Gabrea, unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi regizori şi scenarişti români, a realizat mai multe filme despre evreii plecaţi din România în Statele Unite şi muzica lor. În
“Rumenye! Rumenye!”, el face o incursiune originală în lumea muzicii idiş tradiţionale, semnalând similitudini între aceasta şi doina, genul cel mai autentic al folclorului românesc. Într-un alt film, “Căutându-l pe Schwartz”, descendenţi ai familiilor de evrei
plecate din România îşi redescoperă rădăcinile prin intermediul muzicii klezmer şi al limbii idiş.
Biblioteci. Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România dispune de o valoroasăbibliotecă, ce poartă numele dr. Alexandru Şafran, fost şef rabin al Cultului Mozaic din
România în 1940, fost mare rabin al Comunităţii Evreieşti din Geneva după 1948,
cărturar, teolog, filosof, istoric şi literat. Pe rafturile bibliotecii, care este în curs de informatizare, sunt păstrate circa 30.000 de volume din domeniul literaturii universale şi
române, istoriei, artei şi culturii ebraice, în limbile franceză, germană, engleză, italiană, rusă, idiş si ivrit. Fondul de carte în limba idiş cuprinde câteva mii de titluri. Cea mai mare parte a fondului provine din bibliotecile comunităţii evreieşti, precum cele ale
diferitelor organizaţii şi asociaţii evreişti din perioada interbelică, din donaţiile unor oameni de cultură care au emigrat. La acest fond se adaugă cărţile apărute recent la Editura Hasefer, care funcţionează pe lângă Federaţia Comunităţilor Evreieşti. Biblioteca
intenţionează să dezvolte cercetări bibliografice şi să organizeze evenimente culturale (din revista electronică Divers, 2008). Pe lângă biblioteca “Dr. Alexandru Şafran” din Bucureşti, mai există 20 biblioteci la diferite comunităţi evreieşti din ţară.
Cărţi şi publicaţii. În cadrul Federaţiei, pe lângă sediul central din Bucureşti,
funcţionează Editura Hasefer, care publică circa 25-30 titluri pe an – lucrări despre istoria
evreilor, contribuţia lor la cultura română şi universală, filosofie iudaică, dicţionare şi encicopedii, studii, memorii, albume de artă. Deşi nu publică volume în limba idiş, editura promovează valorile acesteia publicând traduceri în limba română ale clasicilor
literaturii idiş. Editura este una din cele mai prestigioase din România şi este prezentăpermanent la târguri de carte din ţară şi din străinătate.
Principalul mijloc de informare şi comunicare al comunităţii evreieşti este revista “Realitatea evreiască”, al cărei tiraj a atins în ultimii ani 4500 exemplare pe săptămână.
“Realitatea evreiască” apare în limba română dar conţine şi materiale în idiş, ebraică şi engleză, ciculând în comunităţi evreieşti din ţară şi din alte state. De câţiva ani există de asemenea reviste ale comunităţilor evreieşti locale din Bucureşti, Arad şi Focşani. Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România are pagina de internet proprie –
www.jewish.ro – care cuprinde o prezentare a organizaţiei, a evenimentelor importante din viaţa comunitară (lansări de carte, conferinţe, comunicate, sărbători religioase,
materiale privind Holocaustul şi cultura evreiască). Unele din comunităţile din ţară au şi ele pagini proprii. Este utilizată limba română, dar se pot găsi date despre utilizarea limbii
idiş în trecutul comunităţii.
e) menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor în domeniile prevăzute în prezenta Cartă, între grupurile folosind o limbă regională sau minoritară şi alte grupuri ale aceluiaşi stat ce
vorbesc o limbă practicată într-o formă identică ori apropiată, precum şi stabilirea de
relaţii culturale cu alte grupuri din respectivul stat folosind limbi diferite
Prin revista ,,Realitatea evreiască”, prin cărţile tipărite de Editura ,,Hasefer”, prin Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România, muzee şi biblioteci, puţinii vorbitori de limbă idiş intră în contact cu toate cele 20 grupuri etnice din România şi cu populaţia majoritară. Pe lângă comunităţile evreieşti mai există 25 cluburi, 11 coruri şi 5 formaţii
instrumentale care organizează sau participă la diverse activităţi.
Viaţa comunitară evreiască este reflectată permanent în mass media, în special la
posturile publice de radio şi televiziune, cu ocazia unor manifestări şi evenimente
religioase şi culturale, despre care se poate informa şi publicul larg. Există o singură emisiune dedicată în mod expres evreilor – emisiunea ,,Shalom” – de la TVR Cluj, care
este retransmisă pe noul canal TVR3 în toată ţara. Nu sunt emisiuni transmise în limba idiş, dar se fac referiri la această limbă şi la patrimoniul ei cultural. În cadrul Consiliului Minorităţilor Naţionale din România – organism consultativ al Guvernului format din câte 3 reprezentanţi ai celor 19 organizaţii ale minorităţilor
naţionale reprezentate în Parlament – Federaţia Comunităţilor Evreieşti este una din cele mai active pe plan cultural. Împreună cu ansambluri ale celorlalte minorităţi, ansamblurile tradiţionale evreieşti participă la festivalul “ProEtnica” Sighişoara, la
Festivalul Teatrului Minoritar, la Ziua minorităţilor naţionale, la târguri şi expoziţii care se organizează anual. De remarcat că în limba idiş se prezintă piese de teatru şi concerte de muzică klezmer. Un proiect deosebit a fost “Euroiudaica 2007”, inclus în programul Sibiu – Capitalăculturală europeană, o manifestare complexă la care au participat şi invitaţi din străinătate. La unele manifestări culturale organizate de Federaţia Comunităţilor Evreieşti
din fondurile primite de la bugetul de stat sau din donaţii, este folosită şi limba idiş, cel puţin pentru lectura unor texte – seri culturale, în care sunt promovate muzica şi poezia, evenimente prilejuite de Ziua Europeană a Culturii Iudaice, concerte ale celor 3 grupuri
muzicale de klezmeri (Bucureşti, Cluj şi Oradea), spectacole ale ansamblurilor corale, lansări de carte etc.
f) stabilirea de forme şi mijloace adecvate de predare şi studiere a limbilor regionale sau minoritare, la toate nivelele corespunzătoare
Limba idiş nu este utilizată în sistemul de educaţie la nivel preuniversitar. Există şcoli
private şi cursuri în cadrul comunităţilor, dar se studiază numai limba ebraică.
În ultimii ani se constată un reviriment al interesului la nivel universitar şi academic
pentru limba idiş, în contextul apariţiei centrelor de studii iudaice sau pentru studierea
holocaustului.
Există mai multe asemenea centre:
• La Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi funcţionează, ca departament al Facultăţii de
Istorie, Centrul de Istoria Evreilor şi Ebraistică. Unul din programele de masterat ale centrului îşi propune învăţarea limbii idiş şi a limbii ebraice pentru a facilita accesul la literatură şi la unele documente istorice.
• Centrul de Studii Ebraice „Goldstein Goren”, înfiinţat în 1998 la Facultatea de
Litere a Universităţii Bucureşti, oferă programe de studiu şi cercetare diverse
legate de istoria, religia şi cultura iudaică. Colaborează cu numeroase universităţi din lume. Dispune de bibliotecă şi bază de date. Publică revista de specialitate Studia Hebraica.
• Institutul de Iudaistică ăi Istorie Evreiască(„Dr. Moshe
Carmilly”http://bucharest.mfa.gov.il/mfm/Web/main/document.asp?DocumentID=53819&MissionID) a fost fondat în anul 1991 în cadrul Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Institutul are în proprietate o bibliotecă ce numară în jur de 10.000 de cărţi în limbile română, engleză, franceză, germană, ebraică şi idiş. Colaborează cu numeroase universităţi organizând schimburi de studenţi, programe comune, schimburi de informaţii,
publicaţii, conferinţe, ateliere.
• Secţia de Studii Iudaice a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii
Bucureşti a fost înfiinţată în octombrie 2002. Funcţionează în cadrul Catedrei de Limbi şi Literaturi Orientale.
• Primul Centru de Studii Iudaice din sistemul universităţilor private s-a deschis în anul 2004 la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad.
g) stabilirea de mijloace permiţând celor ce nu vorbesc o limbă regională sau minoritară şi care locuiesc într-o arie unde această limbă este folosită să o înveţe, dacă
doresc acest lucru
Centrele de studii iudaice menţionate la punctul anterior oferă oricărei persoane care
doresc să îşi continue studiile acces la cursurile de limba idiş – masterat, doctorat, burse de studiu, fără a ţine cont de apartenenţa etnică.
h) promovarea studiilor şi a cercetărilor în domeniul limbilor regionale sau
minoritare în universităţi ori instituţii echivalente
Interesul cercetătorilor şi al mediului academic pentru limba idiş a crescut în ultimii ani, în contextul tendinţelor sistemului public de educaţie de a promova istoria contemporanăşi istoria holocaustului. Pe lângă cursurile de limba idiş destinate în special istoricilor, filologilor, traducătorilor, la toate centrele de studii iudaice înfiinţate pe lângă universităţi se realizează studii şi cercetări despre cultura şi civilizaţia evreiască. Unele dintre acestea se referă la gramatica, scrierea, istoria limbii idiş, literatura exprimată în limba idiş,
fondul de documente în această limbă deţinut de diverse arhive, muzee, biblioteci din România.
Centrele iudaice editează şi tipăresc lucrări şi reviste de specialitate, cea mai cunoscutăfiind Studia Hebraica. Colaborările cu universităţi din Israel, SUA şi alte state sunt extrem de active. Cele mai importante studii sunt prezentate în cadrul unor conferinţe,
seminarii, congrese internaţionale destinate specialiştilor.
i) promovarea unor forme corespunzătoare de schimburi transnaţionale, în
domeniile prevăzute de prezenta Cartă, pentru limbile regionale sau minoritare folosite într-o formă identică ori apropiată în două sau mai multe state Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România menţine legături cu comunităţile şi
organizaţiile evreieşti din Europa, Israel şi din SUA, participând la schimburi culturale diverse. Pe lângă turneele în străinătate la care participă Teatrul Evreiesc de Stat, coruri şi ansambluri ale comunităţilor din ţară, în diferite ocazii România devine centrul european
al teatrului şi muzicii idiş. Spre exemplu, în octombrie 2003 a avut loc la Iaşi Festivalul teatrului idiş şi al muzicii klezmer, la care au participat ansambluri din toată Europa Centrală. Programul a fost organizat de Ministerul Culturii şi Centrul Cultural Francez
din Iaşi cu sprijinul a numeroşi parteneri şi a făcut parte dintr-un demers mai amplu de redescoperire a vechilor trasee europene ale culturii idiş. Finanţarea a fost asigurată prin programul comunitar Cultura 2000. In 2008 festivalul a avut loc din nou la Iaşi, cu participarea unor teatre de limba idiş din Israel, Rusia şi Franţa.
Sursa :
Primul raport periodic privind aplicarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare în România.
Teolog prof. Zighi Visarion Isaac
Departament minoritati

#GrupulIubimBrasovul

#Iubim_Brasovul

#TeleviziuneaGrupIubimBrasovul

#Business_Living_Grupul_Iubim_Brasovul

#DepartamentMinoritati