Ești aici
Home > Spiritualitate > Sfântul

Sfântul

A vorbi despre sfințenie, într-o lume care nu mai crede nici măcar în normalitate, pare cam nerealist.

Biserica sărbătorește, în prima Duminică după Rusalii, sfințenia. Primul efect al Pogorârii Duhului Sfânt este, astfel, deschiderea căii către sfințenie. „De acum și până-n veac!”. Nu doar pentru cei din momentul acela, ci pentru toți cei ce vor crede și se vor angaja pe acest drum al urcușului duhovnicesc, de la chip la asemănare. Prăznuiește pe toți cei care au ajuns la sfințenie, cunoscuți cu numele sau necunoscuți.

Cine mai dorește, însă, să fie sfânt? Cine mai crede în sfințenie?

Pare un ideal de neatins, un vis frumos (sau nu, câtă vreme nu ni-l prea propunem), o cale rezervată unor aleși.

Însă chemarea spre sfințenie este adresată tuturor: Fiți sfinți, pentru că Eu sunt Sfânt! (I Petru 1, 16).

Dumnezeu cheamă la sfințenie, adică la Sine, pe tot omul ce se naște în lume. Indiferent de locul și timpul în care acesta vine. Se oferă pe Sine tuturor celor ce doresc  să-I fie asemenea. Nu doar așteptându-I (de altfel, ar fi imposibil, pentru om, să urce singur la semănarea cu Dumnezeu), ci ieșind în întâmpinarea omului, purtând pe brațele Sale, în momentele de deznădejde, de cădere, de „oboseală”. Dăruind harul Său, singurul care poate conduce pe om la sfințenie.

Sfântul este dovada vie a lucrării lui Dumnezeu, a prezenței Sale atotbinefăcătoare. Sfântul este modelul de care omenirea are nevoie. Fiecare dintre oameni poate găsi, în sfinți, calea pe care să o urmeze. În reprezentările iconografice care împodobesc bisericile găsim o multitudine de exemple, de chemări, care arată că pentru fiecare dintre noi drumul sfințeniei este deschis (femei sau bărbați, căsătoriți sau necăsătoriți, tineri sau bătrâni, bogați sau săraci), fiecare ne putem găsi un model potrivit de urmat. Fiecare argument pe care omul îl poate aduce împotriva posibilității sfințeniei astăzi este demontat de prezența sfântului.

Întreaga biserică este asemenea unei arene în care toți cei ce intră spre a alerga către cunună sunt încurajați „din tribune” numai de campioni mondiali. Hai, că se poate! Suntem alături de tine! Dovada vie că sfințenia îți e la îndemână. Dumnezeu o oferă! Trebuie doar să asculți și să urmezi.

A fi sfânt nu înseamnă a fi fără de păcat, a fi desăvârșit moral, ci a avea pe Hristos în centrul vieții, a te ține permanent ancorat în Persoana Sa, a căuta mereu asemănarea cu El, a fi mereu cu dorința de ridicare din căderile inerente. Orice nouă zi este un nou început, este ca o naștere din nou, un nou prilej spre sfințenie.

Sfințenia este o provocare pentru fiecare dintre noi. Privind, însă, la desăvârșirea lui Dumnezeu, putem fi copleșiți. De aceea, Dumnezeu este Cel ce Se coboară, deschizând omul calea pas cu pas.

Spune Sfântul Nicolae Velimirovici:

„Nu este ușor să fii asemenea lui Hristos dintr-o dată.

Fii mai întâi asemenea oamenilor buni din satul tău. Aceasta să-ți fie cea dintâi treaptă!

Fii apoi asemenea oamenilor sfinți ai națiunii tale. Aceasta să-ți fie treapta a doua!

Fii apoi asemenea celor mai mari sfinți ai Bisericii. Aceasta să-ți fie treapta a treia!

În cele din urmă să fii asemenea lui Hristos! Aceasta este culmea unde nu se poate ajunge cu un singur  salt făcut tocmai de jos”.

Foto: Ziarul Lumina

Articole similare

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Sus